Failure to resolve tax refund request: non-fulfillment of statutory deadline and invalid prior response rendering action not moot
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the National Agency for Fiscal Administration (formerly the General Directorate for the Administration of Large Taxpayers), thereby upholding the appellate court’s judgment which ordered the tax authority to resolve the taxpayer’s refund request within 30 days of the finality of the decision and to communicate the corresponding administrative act. The dispute concerned the failure of the tax authority to process a tax refund claim for interest income received from Romania during 2008–2010, where the authority argued the case was moot due to a prior response letter that was subsequently deemed ineffective because it was sent to a non-existent address and addressed the wrong type of income (dividends rather than interest). The court held that the authority’s exceptions of prematurity and loss of object were unfounded, finding that the tax authority had not met the statutory deadline prescribed by Article 70 of the Fiscal Procedure Code and had failed to provide a valid response to the specific claim, thus relying on Article 496 of the Civil Procedure Code and Article 20 of Law No. 554/2004 to reject the appeal as meritless.
Legislator headnote
AI generatedart. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 117 C. fisc, art. 496 C. proc. civ; Failure to resolve tax refund request: non-fulfillment of statutory deadline and invalid prior response rendering action not moot: The dispute concerned the failure of the tax authority to process a tax refund claim for interest income received from Romania during 2008–2010, where the authority argued the case was moot due to a prior response letter that was subsequently deemed ineffective because it was sent to a non-existent address and addressed the wrong type of income (dividends rather than interest). The court held that the authority’s exceptions of prematurity and loss of object were unfounded, finding that the tax authority had not met the statutory deadline prescribed by Article 70 of the Fiscal Procedure Code and had failed to provide a valid response to the specific claim, thus relying on Article 496 of the Civil Procedure Code and Article 20 of Law No. 554/2004 to reject the appeal as meritless.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive section to reject the appeal as unfounded.
Statutory provision regarding the effect of appeals on the executability of decisions, cited in the dispositive section to support the dismissal of the appeal.
Full text
Decizia nr. 3195/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 03.02.2014 sub Dosar nr. x/2/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea D.G.A.M.C. să soluționeze cererea de restituire a impozitului pe veniturile din dobânzi obținute din România în perioada ianuarie 2008 - ianuarie 2010, cerere care a fost înregistrată sub nr. 1.143.575 la data de 27 decembrie 2010, în sensul emiterii și comunicării deciziei de restituire prevăzută de art. 88 lit. a) C. proc. fisc. în termen de cel mult 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, cererea de restituire nefiind soluționată până în prezent; obligarea D.G.A.M.C. la plata de penalități către bancă în cuantum de 7.420 lei pentru fiecare zi de întârziere, în situația neîndeplinirii în termen a obligației stabilite de instanța în situația admiterii capătului de cerere anterior, în conformitate cu art. 18 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004; aplicarea față de conducătorul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, în situația în care nu dispune emiterea și comunicarea către reclamantă a deciziei de restituire în termen de cel mult 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus emiterea deciziei de restituire, în situația admiterii primului capăt.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a depus întâmpinare prin care se invocă excepția rămânerii fără obiect și prematurității acțiunii.
2. Soluția primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1848 din 10.06.2014 a respins ca nefondate excepțiile rămânerii fără obiect și prematurității, invocate de pârâtă, a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a obligat pârâta să soluționeze cererea părții reclamante înregistrată sub nr. 1143575/27.12.2010 în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de față și să îi comunice în același termen actul administrativ-fiscal corespunzător, a respins în rest cererea.
3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din data de 7 iunie 2016, completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală (Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili), încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă susține netemeinicia hotărârii instanței de fond în privința respingerii excepției rămânerii fără obiect a capătului de cerere reprezentând obligarea D.G.A.M.C. să soluționeze cererea de restituire a impozitului pe veniturile din dobânzi obținute în România, pentru perioada ianuarie 2008 - ianuarie 2010.
Recurenta consideră că prin adresa nr. 1051534/10.05.2011 a fost transmis răspunsul motivat, în sensul respingerii cererii de restituire a impozitului pe dividende distribuite persoanelor juridice, întrucât suma în discuție nu figurează ca achitată în plus și nu sunt aplicabile dispozițiile art. 117 C. fisc.
Mai arată recurenta că la data de 20.12.2011, Banca B. - împuternicit al reclamantei, a depus la A.N.A.F. o cerere de revenire la adresa nr. 1143575, pe care a intitulat-o contestație și la care a primit răspuns prin adresa nr. 1198820/18.02.2014.
Prin adresa de răspuns sus-menționată D.G.M.A.C. a comunicat reclamantei faptul că nu poate fi soluționată cererea, motiv pentru care aceasta nu mai are obiect, însă instanța de fond a reținut pe de o parte că nu a fost rezolvată cererea, iar pe de altă parte, că a fost depășit termenul instituit de art. 70 C. proc. fisc.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analiza motivelor de casare
Recursul este nefondat.
Anterior pronunțării cu privire la calea de atac exercitată, se va constata că Agenția Națională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pentru declararea recursului, deoarece la momentul intentării cererii și pronunțării sentinței, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili era o direcție de specialitate în cadrul ANAF.
Începând cu data de 01.01.2016, D.G.A.M.C. a devenit o instituție publică cu personalitate juridică și distinctă de A.N.A.F., aceasta a fost citată în proces, în dosarul de recurs.
Cu privire la motivele de recurs, se va reține, astfel cum a arătat și judecătorul fondului, că adresa nr. 1051534/10.05.2011 nu a fost niciodată comunicată reprezentantei reclamantei, deoarece a fost expediată la un sediu inexistent.
Mai mult, din cuprinsul adresei menționate, reiese faptul că recurenta a răspuns că nu poate fi restituit impozitul pe dividende, deși intimata-reclamantă solicitase să se soluționeze cererea de restituire a impozitului pe veniturile din dobânzi obținute în România, în perioada ianuarie 2008 - ianuarie 2010.
Față de acestea, prima instanță a respins în mod corect excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, pe de o parte, pentru nesoluționarea cererii în termenul legal impus de art. 70 C. proc. fisc. și, pe de altă parte, pentru inexistența răspunsului la cerere.
În drept, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală (Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili) împotriva sentinței nr. 1848 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.