Inadmissibility of direct judicial challenge to tax assessment acts prior to issuance of administrative appeal decision

Decizia nr. 2974/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 28.10.2014, reclamanta SC A. SRL Șcheia a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași,

- suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-SV 901 din 21 august 2014, a dispoziției nr. 185 din 14 august 2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. F-SV 727 din 21 august 2014 emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei

- anularea actelor administrative menționate.

Prin sentința nr. 14 din 21 ianuarie 2015, Curtea de Apel Suceava a constatat că reclamanta a renunțat la judecarea cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale contestate și a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, recurenta SC A. SRL a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Arată recurenta că, la data de 16.09.2014, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 205 C. proc. fisc., a solicitat revocarea deciziei de impunere, a dispoziției și a raportului de inspecție fiscală emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, însă, nu a primit niciun răspuns. Astfel, sunt îndeplinite condițiile refuzului nejustificat de rezolvare a cererii, prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Din dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 52 alin. (2) și art. 126 alin. (6) din Constituție rezultă că, în situația nesoluționării în termen a contestației administrative formulate, contribuabilul are dreptul de a solicita analiza pe fond a cauzei sale de instanța judecătorească competentă.

Susține recurenta-reclamantă că dispozițiile art. 218 C. proc. fisc. stabilesc doar calea de atac ce poate fi exercitată împotriva deciziei emise în soluționarea contestației, nefiind reglementată și situația nesoluționării contestației. În lipsa deciziei, instanța judecătorească nu este îndreptățită să respingă acțiunea ca inadmisibilă.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 29 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași a formulat punct de vedere asupra raportului, precizând că este de acord cu cele reținute.

Completul de filtru apreciază a fi relevantă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, (cu titlu de exemplu, Decizia nr. 3695/2009, Decizia nr. 1538/2010, Decizia nr. 1163/2011, Decizia nr. 3183/2011, Decizia nr. 1658/2012, Decizia nr. 5394/2013, Decizia nr. 1134/2014), prin care s-a stabilit, în esență, că obiectul unei acțiuni în contencios administrativ se limitează la atacarea deciziilor emise în soluționarea contestațiilor formulate în procedura prealabilă împotriva actelor administrativ fiscale, reglementată de art. 205-218 C. proc. fisc., ceea ce nu permite atacarea în mod direct a actelor administrativ fiscale de impunere, a raportului de inspecție fiscală, a dispoziției de măsuri.

În aceste condiții, avându-se în vedere că prin raportul întocmit s-a apreciat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în cauză soluționarea recursului se va face în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Cu privire la fondul recursului. Analiza motivelor de casare invocate

Completul de filtru, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă SC A. SRL, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat.

Codul de procedură fiscală prevede o procedură specială de contestare a actelor administrativ fiscale printr-o procedură derogatorie de la prevederile Legii nr. 554/2004 cu privire la contestarea actelor administrative.

Astfel, conform art. 218 C. proc. fisc., deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă în condițiile legii.

Completul de filtru, în raport cu dispoziția legală citată, constată că obiectul unei acțiuni în contencios administrativ fiscal se limitează la atacarea deciziilor emise în soluționarea contestațiilor formulate în procedura prealabilă împotriva actelor administrativ-fiscale, reglementată de art. 205-218 C. proc. fisc., ceea ce nu permite atacarea în mod direct a actelor administrativ fiscale de impunere.

Desigur, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor premergătoare actului administrativ-fiscal contestat, însă, doar cu ocazia unui eventual control de legalitate asupra deciziei de soluționare a contestației pronunțate în condițiile art. 209-210 C. proc. fisc.

Așadar, calea acțiunii în contencios administrativ, privind anularea deciziei de impunere nr. F-SV 901 din 21 august 2014, a dispoziției nr. 185 din 14 august 2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. F-SV 727 din 21 august 2014, se deschide recurentei-reclamante, potrivit art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, numai în momentul în care procedura prealabilă este finalizată prin emiterea de către organul fiscal competent a unei decizii de soluționare a contestației în condițiile prevăzute de C. proc. fisc., întrucât numai această decizie de soluționare a contestației poate constitui obiect al acțiunii în contencios administrative.

Criticile recurentei, referitoare la nesoluționarea în termen legal a contestației sale formulate împotriva deciziei de impunere, nu au relevanță în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată. Astfel, recurenta-reclamantă a învestit instanța de fond cu o acțiune în anulare acte administrativ-fiscale și nu cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care ar fi făcut utilă analiza respectivelor critici.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criteriile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei SC A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 14 din 21 ianuarie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2016.