Admissibility of constitutional challenge to judicial fees in judicial discipline proceedings

Decizia nr. 280/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei;

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Rezoluției de clasare nr. x/IJ/4S8/DIJ/2016 din 10 martie 2016 (comunicată în Dorohoi în data de 16 aprilie 2016), emisă de B. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu trimiterea cauzei la Inspecția judiciară pentru judecători, în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 săvârșite de judecător C. de la Judecătoria Botoșani, secția penală, în Dosar penal nr. x/193/2014 Judecătoria Botoșani, secția penală, și în Dosar penal nr. x/193/2014 Judecătoria Botoșani - Secția penală, deoarece nu au fost cercetate abaterile disciplinare săvârșite de judecător C., care în loc să judece admisibilitatea în principiu a contestației în anulare în Camera de consiliu, fără citarea părților, a judecat contestație la executare, cu citarea părților și în prezența avocatului din oficiu, obligându-o la plata onorariului.

1.2. Prin sentința nr. 3517 din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca fiind inadmisibilă.

2. Calea de atac exercitată;

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, O.U.G. nr. 80/2013 încalcă art. 61, art. 108 și art. 115 din Constituția României deoarece nu sunt îndeplinite cele trei condiții de constituționalitate extrinseci prevăzute de Constituția României la art. 115 alin. (4), deoarece nu era justificată situația extraordinară și nici urgența creșterii taxelor judiciare de timbru care nu era în interesul justițiabililor.

Cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate in integrum a O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și a art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.”

Observând condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, corect s-a constatat că acestea nu sunt îndeplinite.

Astfel, excepția a fost ridicată în fața unei instanței judecătorești, aceasta se referă la neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege act normativ ce este în vigoare și nu în ultimul rând este îndeplinită și condiția negativă ca dispoziția criticată să nu fi fost deja declarată ca neconstituțională de către Curtea Constituțională. Cu privire însă la condiția esențială ca textul de lege criticat să aibă legătură cu soluționarea litigiului, s-a constatat că aceasta nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, s-a invocat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recurenta susținând că înțelege să critice întregul act normativ, dar în special prevederile art. 16 raportat la art. 24 și 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 care se referă la obligativitatea timbrării cererilor în materia contenciosului administrativ în fond și recurs.

Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, textul de lege criticat, sau interpretarea acestuia trebuie să conducă în mod nemijlocit sau să contribuie esențial la soluționarea cauzei, problema incidentă de constituționalitate să aibă un caracter "serios", să fie realmente utilă pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată.

Prin urmare, dacă de textul de lege criticat nu depinde soluționarea cauzei, dacă acesta nu are o relevanță reală asupra soluției ce urmează a se pronunța, cererea de sesizare nu poate fi primită.

Condiția legăturii cu cauza nu este îndeplinită, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, excepția vizată presupunând analiza unor texte legale care nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecății și cu soluționarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 3517 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 februarie 2017.