Challenge to tax assessment annulment rejected as unfounded
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment challenge as unfounded, thereby upholding the prior appellate decision that had rejected the taxpayer's appeal as filed out of time, leaving the original tax assessment and its subsequent confirmation decision in force. The dispute involved a taxpayer who challenged a fiscal assessment and administrative decision, later filing a late appeal based on claims that the initial judgment was not properly communicated to her address, relying on provisions for restoration to the statutory deadline; she subsequently appealed this rejection via annulment, arguing procedural defects in the communication of citations and the suspension order. The court held that the annulment remedy is strictly limited to material errors or omissions in examining appeal grounds, and therefore does not allow for the re-examination of the underlying merits, such as the calculation of procedural deadlines or the validity of communication methods, which fall outside the scope of the strict interpretation of the applicable civil procedure code provisions governing annulment.
Legislator headnote
AI generatedart. 103 C. proc. civ, art. 921 C. proc. civ, Art. 318 C. proc. civ; Challenge to tax assessment annulment rejected as unfounded: Art. 318 C. proc. civ. prevede două motive pentru exercitarea contestației în anulare specială, respectiv: dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 2447/2016
1.1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat anularea Deciziei de impunere fiscală din 20 octombrie 2008 emisă de A.F.P. Galați și a Deciziei nr. 34 din 22 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Galați.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 271 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta A. prin lichidator judiciar B. SPRL Galați, în contradictoriu cu pârâtele A.F.P. și D.G.F.P., având ca obiect contestație împotriva Deciziei nr. 34 din 22 decembrie 2008.
1.3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ. cu referire la art. 19 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, arătând că nu a avut cunoștință de hotărârea pronunțată până la data de 30 iunie 2015, aceasta fiind comunicată la o adresă ce nu îi este proprie, fiind primită de un avocat pe care nu recurenta l-a angajat, eludându-se astfel dispozițiile art. 921 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 442 din 23 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins cererea de repunere în termen și a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 271 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
1.4. Cu privire la Decizia nr. 442 din 23 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă A. a formulat contestație în anulare.
În motivarea căii de atac a susținut în esență că nu a avut cunoștință de hotărârea pronunțată până la data de 30 iunie 2015, aceasta fiind comunicată la o adresă ce nu îi este proprie, fiind primită de un avocat pe care nu recurenta l-a angajat, eludându-se astfel dispozițiile art. 921 C. proc. civ.
S-a mai susținut că procedura de citare în tot cursul procesului în rejudecare a fost viciată, comunicarea citațiilor făcându-se la o altă adresă decât cea din Comuna Schela, județul Galați.
De asemenea, a arătat că Încheierea de suspendare din 31 mai 2011 nu i-a fost comunicată, astfel că nu a avut cunoștință de incidentul intervenit.
2. Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de contestație în anulare
Examinând actele dosarului, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, având în vedere considerentele în continuare arătate.
Art. 318 C. proc. civ. prevede două motive pentru exercitarea contestației în anulare specială, respectiv: dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale și respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Astfel, art. 318 C. proc. civ. vizează greșeli de procedură și greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În raport cu prevederile legale anterior menționate, nu pot fi reținute argumentele contestatoarei în ceea ce privește ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 318 C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În cadrul contestației în anulare este necesar ca eroarea materială gravă să privească o problemă de procedură, o eroare evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Prin greșeală materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată.
În sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., greșeala materială trebuie să fie esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, situația ar fi fost alta.
De asemenea, trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, fiind săvârșită de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.
Astfel, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv.
Calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. este deschisă atunci când instanța de recurs s-a pronunțat minus petita, fără a analiza toate motivele de recurs cu care a fost învestită.
Susținerile contestatoarei referitoare la vicierea procedurii de comunicare a hotărârii atacate cu recurs care în opinia sa a condus la respingerea recursului ca tardiv, nu pot fi încadrate în motivele expres prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate.
Aceste prevederi sunt de strictă interpretare și aplicare, neputându-se extinde și în privința altor situații în afara celor expres prevăzute de legiuitor.
Mai mult, în cazul de față respingerea recursului ca tardiv nu este rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispoziția legală privitoare la calcularea termenului.
Într-o atare situație nu este posibil ca pe această cale aceeași instanță să cerceteze dacă modul de stabilire a datei de la care a început să curgă termenul a fost greșit sau corect.
Astfel fiind, criticile invocate de contestatoare nu se încadrează în motivele prevăzute expres, de dispozițiile legale citate mai sus, Înalta Curte urmând a respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 442 din 23 februarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2016.
Procesat de GGC - N