Administrative act definition: internal inter-agency communication lacking legal effects excluded from judicial review

Decizia nr. 2393/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 7 martie 2014, reclamanții Biroul Notarial A., Notar B. și Notar C. au chemat în judecată pe pârâții O.C.P.I. București și A.N.C.P.I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea efectelor Adresei O.C.P.I. București din 24 februarie 2014 către A.N.C.P.I. prin care se solicita blocarea accesului în aplicație în ceea ce îi privește pe BNP A. și domnii notari C. și B. și ridicarea măsurii restricționării reclamanților în ceea ce privește accesul la aplicația D.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1.506 din 14 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a efectelor adresei O.C.P.I. București și s-a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de suspendare a efectelor adresei O.C.P.I. București, formulată de reclamanții Biroul Notarial A., Notar B. și Notar C., în contradictoriu cu pârâții O.C.P.I. București și A.N.C.P.I.

S-a respins ca neîntemeiată, solicitarea de ridicare a măsurii restricționării reclamanților în ceea ce privește accesul la aplicația D.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanții au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare a efectelor Adresei din 24 februarie 2014 emisă de O.C.P.I. București și ridicarea măsurii restricționării recurenților în ceea ce privește accesul la aplicația D.

În motivarea cererii de recurs, recurenții au susținut în esență că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că adresa atacată nu este un act administrativ pentru că nu modifică și nu stinge raporturi juridice, având caracter doar de informare, precum și de a solicita aplicarea unor prevederi legislative.

În opinia recurenților, prin adresa atacată se dau instrucțiuni clare de suspendare a activității acestora în ceea ce privește relația cu A.N.C.P.I. - modificând raporturi juridice firești, ca urmare a ivirii unei situații cu prilejul unor litigii referitoare la diverse sume datorate (presupus datorate) Bugetului de Stat.

Au mai arătat recurenții că sancțiunea restricționării accesului la această aplicație este o sancțiune pentru notarul care nu își îndeplinește obligațiile impuse de lege sau de către instanța de judecată, aspecte care nu sunt incidente în speță, întrucât nu li se poate imputa nicio culpă de către A.N.C.P.I. și O.C.P.I.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs

Prin Încheierea din 16 martie 2016 a fost admis în principiu recursul declarat și s-a fixat termen pentru judecata în fond a acestuia cu citarea părților, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Apărările intimaților

Intimații au depus în termen întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la excepția rămânerii fără obiect a cererii de recurs, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că obiectul cererii de recurs îl constituie sentința instanței de fond, împrejurarea că BNP A. nu mai există fiind nerelevantă în soluționarea excepției procesuale menționate.

Prin acțiunea adresată instanței de contencios administrativ, recurenții-reclamanți au supus controlului de legalitate Adresa O.C.P.I. București din 24 februarie 2014 către A.N.C.P.I., privind solicitarea aplicării prevederilor pct. 2.1 lit. pp) din Protocolul nr. x/2013 privind Metodologia de încasare și virare a tarifelor de publicate imobiliară din 1 octombrie 2013 aprobat prin Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 1.009/2013, ca urmare a faptului că demersurile O.C.P.I. București pentru recuperarea debitelor restante de la notarii public nu duc la stingerea definitivă a creanțelor.

Considerând întemeiate argumentele invocate de pârâta A.N.C.P.I. în susținerea inadmisibilității cererii, prima instanță a reținut că adresa atacată nu constituie un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", conținând doar o informare a unei situații de fapt, precum și o solicitare de aplicare a unor prevederi cuprinse într-un act administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Însă nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.

Prin raportare la definiția dată de legiuitor actului administrativ, este evident că adresa sus-menționată nu acoperă cerințele definiției dată prin lege pentru a fi considerată un act administrativ.

În speță, Adresa O.C.P.I. București din 24 februarie 2014 către A.N.C.P.I., chiar dacă este emisă de o autoritate publică, nu este act administrativ, deoarece reprezintă o comunicare a unor constatări și, respectiv, o solicitare privind dispunerea unor măsuri, fiind un act intern, care nu produce prin el însuși efecte juridice.

Dreptul la un proces echitabil consacrat în art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale implică obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al elementelor cauzei și de a expune în mod corespunzător argumentele de fapt și de drept care i-au format convingerea, exigențe care, în speță, au fost respectate.

Prima instanță a stabilit că adresa a cărei suspendare se solicită nu reprezintă un act administrativ, efectuând o examinare efectivă și reală a conținutului, scopului și efectelor acesteia prin prisma elementelor definitorii prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, soluția pronunțată prin dispozitiv fiind motivată prin considerente apte să fundamenteze concluzia.

De asemenea, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că cererea privind ridicarea măsurii restricționării accesului la aplicația D. este neîntemeiată având în vedere că analiza acesteia, în sensul dacă măsura a fost sau nu corectă, presupune ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei.

Apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea sau încălcarea normelor de drept material, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Biroul Notarial A., Notar B. și Notar C. împotriva Sentinței nr. 1.506 din 14 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N