Defamation retraction and moral damages claim: appeal dismissed as inadmissible under Law No. 2/2013 transitional exclusion

Decizia nr. 2305/2016

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 1774 din 21 martie 2016, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 291 din 29 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/95/2014, în contradictoriu cu intimații-pârâți redactor B., redactor șef C., director general D. și director editorial E., având ca obiect pretenții.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 29 aprilie 2016 și înaintat de această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 septembrie 2016.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 11 octombrie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 12 octombrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La data 24 octombrie 2016, recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 7 noiembrie 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 23 noiembrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanță, A. a solicitat obligarea reprezentanților legali ai publicației ziarului F. și pe autoarea articolului „Director de Carieră minieră, un profesor și un polițist pe lista prostituatelor lui G.” să difuzeze în 10 numere consecutive o dezmințire din care să rezulte că este neadevărat conținutul respectivului articol, precum și obligarea pârâților la plata sumei de 400.000 lei cu titlu de daune morale.

Prin completarea la cererea de chemare în judecată din 18 februarie 2015, reclamantul a arătat că, pe lângă autoarea sus menționatului articol, mai cheamă în judecată pe redactorul șef C., pe directorul general D., pe directorul editorial E., pe proprietarii/patronii ziarului F., H. și I. și pe ceilalți reprezentanți legali ai ziarului, solicitând obligarea acestora, pentru aceleași motive, să răspundă solidar pentru prejudiciile nepatrimoniale în cuantum de 399.999,99 lei, conform prevederilor art. 1381 și 1382 C. civ.

Tribunalul Gorj, secția I civilă, prin sentința nr. 291 din 29 septembrie 2015 a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții redactor B., redactor șef C., director general D. și director editorial E.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 1744 din 21 martie 2016, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Chiar dacă prin cel dintâi capăt al cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâților „să difuzeze în 10 numere consecutive o dezmințire din care să rezulte că este neadevărat conținutul articolului” defăimător în ceea ce privește persoana sa, așadar o obligație „de a face”, acțiunea dedusă judecății rămâne una în răspundere civilă delictuală al cărei scop este cel al sancționării faptei ilicite reclamate, respectiv publicarea în ziarul F. al unui articol defăimător, prin angajarea răspunderii patrimoniale a celor responsabili și prin obligarea lor la publicarea unei dezmințiri asupra faptelor relatate.

Cum răspunderea civilă delictuală este prin esența sa o răspundere patrimonială, acțiunii deduse judecății îi sunt incidente și dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 mai sus redate.

În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 1744 din 21 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1774 din 21 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2016.