Military versus civil jurisdiction for civilian accused: conflict resolved in favor of civil court

Asupra conflictului de competență de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 28 ianuarie 2004, Tribunalul Militar București, în baza art. IX pct. 4 din Legea nr. 281/2003, art. 25, art. 26 și art. 30 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe inculpatul C.T.I., trimis în judecată de Parchetul Militar Constanța pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i), art. 279 alin. (3), art. 243 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în favoarea Judecătoriei Babadag.

Pentru a se pronunța această soluție, s-a motivat că Legea nr. 281/2003, intrată în vigoare la 1 iulie 2003, au fost aduse modificări dispozițiilor din Codul de procedură penală referitoare la competența și actualmente art. 26 din acest același cod, Tribunalul Militar nu mai este abilitat să judece infracțiunile reținute în sarcina inculpatului civil C.T.I.

La rândul său, Judecătoria Babadag, prin sentința penală nr. 93 din 30 martie 2004, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar București, deoarece la data de 24 noiembrie 2003, când a fost sesizată această instanță, într-adevăr Legea nr. 281/2003 intrase în vigoare, însă, nu și dispozițiile legii, care modificau competența tribunalului militar și potrivit cărora, soluționarea cauzei ar fi revenit instanței civile, ele devenind operabile de la 1 ianuarie 2004, și, în consecință, conform art. 43 C. proc. pen., constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului Curții Supreme de Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Asupra conflictului negativ de competență, Curtea, constată că, instanța competentă să soluționeze cauza, privind pe inculpatul C.T.I., trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i), art. 279 alin. (3), art. 243 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este Judecătoria Babadag.

Potrivit art. 26 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 14 din Legea nr. 281/2003, (M. Of. nr. 468/01.07.2003), Tribunalul Militar judecă, în primă instanță, infracțiunile prevăzute în art. 331 – art. 352 C. pen., precum și alte infracțiuni săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date în competența altor instanțe.

Art. XI din Legea nr. 281/2003 prevede că legea intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial și se pune în aplicare astfel: dispozițiile privind arestarea preventivă și percheziția, de la data intrării în vigoare a legii (pct. 1), iar celelalte dispoziții, de la 1 ianuarie 2004 (pct. 2).

Art. XI cuprinde dispoziții tranzitorii referitoare la competența organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată privind cauzele aflate în curs de judecată de la data intrării în vigoare a legii, dată care, potrivit art. XI, este data publicării legii (M. Of. 468/1.07.2003).

Pentru a fi aplicabil art. IX pct. 3 și pct. 4 din lege, respectiv pentru a fi judecată în continuare de Tribunalul Militar era necesar ca, la data intrării în vigoare a legii, 1 iulie 2003, cauza să fie în curs de judecată la acel tribunal.

Verificând dosarul Tribunalului Militar București, se constată că Parchetul Militar Constanța a sesizat, prin rechizitoriul din 19 noiembrie 2003, acel tribunal cu soluționarea cauzei la data de 24 noiembrie 2003, privindu-l pe inculpat.

Așadar, la data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, cauza nu se afla în curs de judecată. Or, intenția legiuitorului a fost să proroge competența unei instanțe devenită necompetentă conform noii legi, numai în cazul în care cauza se afla deja pe rolul acelei instanțe la data intrării în vigoare a Legii nr. 281/2003, și anume la 1 iulie 2003.

În art. XI din lege, se prevede data intrării ei în vigoare și datele la care se pune în aplicare, iar dispozițiile art. IX se referă, așa cum s-a arătat, numai la data intrării în vigoare a legii, nu și la data punerii ei în aplicare.

Prin urmare, dispozițiile art. IX pct. 3 și pct. 4 referitoare la competența materială a instanțelor de judecată, privind cauzele în curs de judecată, nu se aplică la data de 1 ianuarie 2004, ci de la 1 iulie 2003, dată la care, în speță, cauza nu se află pe rolul Tribunalului Militar București.

Prorogarea competenței operând numai în cauzele aflate în curs de judecată, nu și în cele care urmează să fie înregistrate la instanță ulterior acestei date, în speță 16 iulie 2003, rezultă că în cauză prevederile menționate nu sunt aplicabile, situație în care competența de a judeca pe inculpat revine, potrivit art. 26 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, instanței civile, și anume Judecătoriei Babadag, pe a cărei rază teritorială s-au comis infracțiunile.

În consecință, Curtea, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 29 pct. 5 din același cod, va stabili că, în cauza privind pe inculpatul C.T.I., este competentă Judecătoria Babadag, căreia îi va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul C.T.I., în favoarea Judecătoriei Babadag, căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2004.