Revision inadmissible due to lack of triple identity: non-unified practice vs. res judicata conflict

Decizia nr. 1478/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamantul a solicitat să se constate că este discriminat în raport cu foștii săi colegi de serviciu, sub aspectul încadrării în grupa I de muncă a activității prestate pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001 și obligarea pârâtei SC A. SA să emită o adeverință prin care să certifice că activitatea de electrician desfășurată în perioada 20.05.1982-01.04.2001 se încadrează în grupa l de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. e) pct. i) și art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare.

Prin sentința civilă nr. 1243 din 25 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.

Prin decizia nr. 1918 din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8. C. proc. civ., și care a fost înregistrată la Curtea de Apel București la data de 16.04.2017.

În motivare, reclamantul a arătat că există hotărâri judecătorești definitive pronunțate în precedent, care se bucură de autoritate de lucru judecat, care au recunoscut grapa I de muncă pentru electricienii din structura A. SA, iar decizia nr. 1918 din 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VlI-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este o hotărâre potrivnică, care încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterior pronunțate.

Așadar, instanțele judecătorești au admis cereri de chemare în judecată ale colegilor, aflați în aceeași situație ca a reclamantului, recunoscându-se timpul lucrat în grupa I de muncă.

A invocat practica în materie neunitară și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Beian vs. România, în care s-ar fi reținut că prin astfel de practici neunitare nu se asigură stabilitatea circuitului civil.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilității, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se rețin următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.”

Revizuentul în cauză pretinde că decizia civilă nr. 1918 din data de 24 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/98/2016, este contradictorie cu următoarele hotărâri: nr. 900 din 8 iunie 2015 din Dosarul nr. x/98/2015, nr. 693 din 8 aprilie 2014 din Dosarul nr. x/98/2013, nr. 2928 din 26 noiembrie 2013 din Dosarul nr. x/98/2013, nr. 1915 din 6 iunie 2013, nr. 1320 din 19 martie 2013 din Dosarul nr. x/98/2012 și cu hotărârea nr. 4104 din 19 decembrie 2012 din Dosarul nr. x/198/2012, toate pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte constată că, în speță, nu se regăsește situația prevăzută de textul de lege mai sus citat, întrucât hotărârile judecătorești indicate de revizuent au fost pronunțate în cauze diferite, care au același obiect, dar părți diferite, nefiind îndeplinită tripla identitate de elemente (părți, obiect și cauză).

Astfel, în Dosarul nr. x/98/2015 reclamant este C., în Dosarul nr. x/98/2013 reclamanți sunt D., E., F., G., H., I., J., K. și L., în Dosarul nr. x/98/2013 reclamanți sunt M., N., O., P. și Q., ș.a.m.d.

În realitate, revizuentul invocă practica neunitară a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care ar fi pronunțat soluții diferite în cauze care au același obiect.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este esențial necesar ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, adică trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat.

Condiția ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină nu este îndeplinită, când hotărârile contradictorii au fost pronunțate în „cauze similare”, după cum se arată prin însăși cererea de revizuire.

Chestiunea relevată prin cererea de revizuire pendinte reprezintă o problemă de practică neunitară a instanței de recurs în cauză, care nu poate fi rezolvată pe această cale procedurală, aleasă de revizuent, nefiind îndeplinite astfel condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 1918 din data de 24 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2017.