Inadmissibility of appeal against final transfer-of-venue rulings lacking susceptibility to judicial review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by an individual against the chamber ruling of November 23, 2016, and all related decisions by the Civil Division II, thereby upholding the finality of the lower court’s order. The dispute involved an attempt to challenge a procedural chamber decision that had referred the case to the next panel to resolve a request for recusal within a broader proceeding concerning a request for transfer of venue (strămutare). The court held that the appeal was inadmissible because, under Article 144(2) of the Code of Civil Procedure, decisions on requests for transfer of venue are not subject to any appeal and are therefore final under Article 634(1)(1), meaning they are not susceptible to judicial review or reform via this route; consequently, the appeal failed to meet the admissibility conditions set forth in Article 483 of the Code of Civil Procedure, and recognizing such an appeal would violate the principle of legality and public order norms regarding court jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 129 din Constituția, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 144 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final transfer-of-venue rulings lacking susceptibility to judicial review: în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia civilă nr. 92/2017
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 15 decembrie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători recursul declarat de A. împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu de la 23 noiembrie 2016 și a tuturor hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2016.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva încheierii din camera de consiliu de la 23 noiembrie 2016, prin care secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2016, având ca obiect o cerere de strămutare, a înaintat dosarul completului imediat următor, în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de petenta A.
Întrucât, în cauză, recursul vizează o serie de hotărâri prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a pronunțat într-un dosar de strămutare și, având în vedere dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, încheierea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac, în atare situație, hotărârile atacate fiind, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., definitive, nemaiputând fi supuse reformării, aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc. civ., cu referire la existența unor hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 23 noiembrie 2016 și a tuturor hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2016.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2017.