Case transfer order held final: appeal in transfer dispute inadmissible.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Panel of 5 Judges, dismissed as inadmissible the appeal filed against a court ruling and all associated decisions in a case concerning a request for case transfer (strămutare), thereby upholding the validity of those rulings. The appellant had challenged the first-instance civil section's decision to annul, as unstamped, the request to transfer a case from the Bucharest Court of Appeal, along with all related orders. The Court held that the appeal was barred because, under Article 144(2) of the Civil Procedure Code, an order on case transfer is not subject to any appeal, rendering the challenged decisions final and non-reformable under Article 634(1)(1); allowing the appeal would violate the principle of legality of appeals enshrined in Article 457(1) and Article 129 of the Constitution.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ, art. 129 din Constituția, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 144 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Case transfer order held final: appeal in transfer dispute inadmissible: în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia civilă nr. 82/2017
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 18 noiembrie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători recursul declarat de A. împotriva Încheierii de ședință nr. 1871 din camera de consiliu de la 11 octombrie 2016 și a tuturor hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016.
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.
Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.
Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.
În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva Încheierii nr. 1871 din camera de consiliu de la 11 octombrie 2016, prin care secția I civilă, a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/300/2013 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Întrucât, în cauză, recursul vizează o serie de hotărâri prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a pronunțat într-un dosar de strămutare și, având în vedere dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, încheierea asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac, în atare situație, hotărârile atacate fiind, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., definitive, nemaiputând fi supuse reformării, aceste condiții nu sunt îndeplinite.
Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.
În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Încheierii nr. 1871 din camera de consiliu de la 11 octombrie 2016 și a tuturor hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 martie 2017.