Aggravated traffic of influence by suspended judge: appeal allowed, conviction reformed to standard offense.

Trafic de influenţă. Variantă agravată. Art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni de corupţie şi de serviciu. Infracţiuni de corupţie. Legi speciale. Legea nr. 78/2000

Indice alfabetic: Drept penal

- trafic de influenţă

- variantă agravată

C. pen., art. 291

Legea nr. 78/2000, art. 7 lit. b)

Varianta agravată a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, privitoare la săvârşirea faptei de către un judecător sau procuror, este aplicabilă numai în ipoteza în care făptuitorul s-a folosit de calitatea prevăzută în art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în raporturile cu cumpărătorul de influenţă, întrucât, în caz contrar, ar exista o răspundere penală agravată obiectivă, determinată de calitatea făptuitorului, independent de relevanţa acesteia în comiterea faptei de trafic de influenţă. În consecinţă, în cazul în care, traficându-şi influenţa, judecătorul detaşat în cadrul unei instituţii publice nu s-a folosit de calitatea de judecător, ci de funcţia în care a fost detaşat, nu sunt incidente dispoziţiile art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 care reglementează varianta agravată a infracţiunii de trafic de influenţă.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 223/A din 20 iunie 2017

Prin sentinţa nr. 167/F din 19 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în baza art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen.

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen.

În baza art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani, sporită cu 1 an, în final, inculpatul A. urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., pentru o durată de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul A.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelurile sunt întemeiate, între altele, pentru următoarele considerente:

În contextul examinării criticilor inculpatului referitoare la soluţia de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza şi susţinerile acestuia ce pun în discuţie greşita reţinere a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu motivarea că, la data la care se pretinde că s-a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă, inculpatul era suspendat din funcţia de judecător.

Potrivit art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, faptele de luare de mită sau de trafic de influenţă săvârşite de o persoană care este judecător sau procuror se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în art. 289 sau art. 291 C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în cazul acestei variante agravate a infracţiunii de trafic de influenţă, autorul are calitatea de judecător sau procuror şi se prevalează de ea atunci când pretinde că are o influenţă asupra unui funcţionar public şi promite că-l va determina pe acesta să aibă acea conduită care să satisfacă cerinţele cumpărătorului de influenţă.

Cu alte cuvinte, pentru reţinerea variantei agravate a infracţiunii de trafic de influenţă nu este suficient ca subiectul activ să aibă calitatea prevăzută de lege, ci este necesar ca el să o folosească în raportul său cu cumpărătorul de influenţă.

Credibilitatea susţinerilor sale referitoare la influenţarea funcţionarului public în sensul dorit de cumpărătorul de influenţă derivă tocmai din această calitate afirmată de făptuitor, doar într-o asemenea ipoteză fiind justificată sancţionarea mai severă a infracţiunii de trafic de influenţă.

În caz contrar, s-ar ajunge la o răspundere penală agravată obiectivă, determinată de o anumită calitate a făptuitorului, independent de relevanţa acesteia în raport cu fapta comisă.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, pe de o parte, că în perioada 2013-2014, când se reţine că a fost săvârşită infracţiunea de trafic de influenţă, inculpatul A. avea calitatea de secretar de stat, funcţie pe care a ocupat-o ca urmare a detaşării sale de la tribunalul unde activa ca judecător.

Pe de altă parte, din declaraţiile martorului B. rezultă că l-a cunoscut pe inculpat în vara anului 2013, iar în contextul în care a aflat că acesta este secretar de stat, a avut mai multe întâlniri cu el în care a discutat despre posibilitatea de a-l ajuta în legătură cu dosarul aflat pe rolul unei curţi de apel în care martorul era cercetat pentru evaziune fiscală, în sensul obţinerii unei soluţii favorabile. Totodată, martorul a arătat că a perceput faptul că inculpatul avea o influenţă reală asupra judecătorilor, în condiţiile în care acesta i-a spus că „toţi vin la el la minister şi au nevoie de el”, inclusiv preşedintele completului de judecată din dosarul de la curtea de apel, care era şi preşedintele instanţei, fapt de care s-a convins atunci când, după o discuţie cu inculpatul, i s-a admis o cerere de efectuare a unei expertize, deşi una similară fusese anterior respinsă.

Prin urmare, traficându-şi influenţa, inculpatul nu s-a prevalat de calitatea sa de judecător detaşat de la tribunal, ci de aceea de secretar de stat, situaţie în care în sarcina sa nu poate fi reţinută varianta agravată a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Sub acest aspect apelul inculpatului este întemeiat şi va fi admis, fiind înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi condamnat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, cu privire la individualizarea pedepselor şi de inculpatul A. împotriva sentinţei nr. 167/F din 19 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând, în principal:

A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani, sporită cu 1 an, în final inculpatul A. urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare; în baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru o durată de 5 ani, iar în baza art. 45 alin. (5) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., ca pedeapsă accesorie.