Inadmissibility of second-level appeal against final criminal acquittal judgment under Article 38515(1)(a) of the Code of Criminal Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the injured party’s appeal as inadmissible, upholding the lower courts' final judgment that had acquitted the defendant and upheld the dismissal of the injured party's initial appeal. The dispute originated from a 2002 incident where the defendant allegedly attempted to strike the injured party with a vehicle, resulting in the first-instance court's acquittal based on Article 193 of the Criminal Code, which the injured party challenged. The decisive legal basis for the final dismissal is the principle that judgments rendered in the appellate stage of a criminal trial are not subject to further ordinary appeals, rendering the injured party's attempt to appeal the Court of Appeal’s decision to reject their previous inadmissible appeal itself inadmissible, and ordering the appellant to bear judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen, art. 193 C. pen, art. 193 C. proc. pen, art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of second-level appeal against final criminal acquittal judgment under Article 38515(1)(a) of the Code of Criminal Procedure: The dispute originated from a 2002 incident where the defendant allegedly attempted to strike the injured party with a vehicle, resulting in the first-instance court's acquittal based on Article 193 of the Criminal Code, which the injured party challenged. The decisive legal basis for the final dismissal is the principle that judgments rendered in the appellate stage of a criminal trial are not subject to further ordinary appeals, rendering the injured party's attempt to appeal the Court of Appeal’s decision to reject their previous inadmissible appeal itself inadmissible, and ordering the appellant to bear judicial costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as inadmissible due to the lack of legal grounds for further review against a final appellate decision.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 383 din 30 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Constanța, în baza art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 193 C. pen.
S-a luat act că nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligată partea vătămată I.A. către inculpatul L.M. la plata sumei de un milion lei cheltuieli judiciare, onorariu avocat.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost obligată partea vătămată I.A. la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.
În ziua de 16 noiembrie 2002, partea vătămată I.A., în timp ce se afla pe trotuarele aferente străzii Oltului din municipiul Constanța și stătea de vorbă cu un vecin, inculpatul a trecut cu autoturismul și a intenționat să-l lovească.
Situația de fapt a fost reținută urmare coroborării plângerii părții vătămate, declarațiile martorilor C.V., G.G. și G.F. și declarațiile inculpatului.
Împotriva sentinței penale, în termen legal, a declarat recurs partea vătămată I.A., criticând-o pentru netemeinicie.
Tribunalul Constanța prin decizia penală nr. 522 din 3 decembrie 2003, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată I.A.
Împotriva deciziei penale nr. 522/2003 a Tribunalului Constanța și a sentinței penale nr. 1297/2003 a Judecătoriei Constanța privind pe inculpatul L.M., a declarat recurs partea vătămată I.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică, dar fără a arăta motivele de recurs.
Prin decizia penală nr. 130 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Constanța s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată I.A.
Împotriva acestei decizii, aceeași parte vătămată a declarat recurs fără a depune și susține motivele.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor înscrise în Cap. III din Titlul II C. proc. pen., deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse recursului nici altei căi ordinare de atac.
Verificând actele din dosar, rezultă că sentința penală nr. 1297 din 30 mai 2003 a Judecătoriei Constanța a rămas definitivă urmare respingerii recursului declarat de partea vătămată I.A. prin decizia penală nr. 522 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Constanța.
Împotriva deciziei Tribunalului Constanța, partea vătămată a formulat recurs la Curtea de Apel Constanța care prin decizia penală nr. 130 din 24 februarie 2004, l-a respins ca inadmisibil.
Împotriva acestei din urmă decizii partea vătămată a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Întrucât, așa cum s-a arătat, asupra hotărârilor pronunțate în recurs ce atribuie hotărârii pronunțate putere de lucru judecat, calea de atac ordinară a recursului este inadmisibilă.
În consecință, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat de parte vătămată I.A. va fi respins, ca inadmisibil, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată I.A. împotriva deciziei penale nr. 130 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpatul L.M.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2004.