Life insurance indemnity dispute: appeals dismissed, insurer's liability capped at seven months' interest per contractual clause

Decizia nr. 1228/2017

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2736 din 14 octombrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1285/2011* al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis, în parte, cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA, și SC C. SA, prin B.R.D. Agenția Napoca. A fost obligată pârâta SC B. SA să plătească pârâtei SC C. SA, suma de 52.284,04 euro, credit neachitat, 3.029,64 euro, dobânzi și 2.378, 82 euro penalități de întârziere; dobânzile și penalitățile de întârziere urmând să curgă și în continuare, de la data de 17 mai 2011 și până la data achitării debitului principal. A fost obligată pârâta SC B. SA să plătească în favoarea reclamantei, suma de 12.588,34 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 16 septembrie 2010 în Dosarul nr. y/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta A. i-a chemat în judecată pe pârâții SC C. SA și SC D. SA, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta SC C. SA să-și îndeplinească obligațiile contractuale și să depună toate actele solicitate de către pârâta SC D. SA, să fie obligată pârâta SC D. SA să plătească băncii, în calitate de beneficiar al asigurării, indemnizația de deces reprezentând suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plății indemnizației, calculată conform contractului de credit.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în data de 21 august2008, defunctul său soț, A., a încheiat, în calitate de împrumutat, Contractul de împrumut nr. 43 din 21 august2008, cu SC C. SA, pe o perioadă de 180 luni, începând cu data de 21 august2008 și până în data de 21 august2023. La momentul contractării creditului menționat, defunctul A. a încheiat și un contract de asigurare de viață atașat acestuia, în baza contractului cadru de asigurare din data de 1 aprilie2005 între SC C. SA și SC D. SA În acest contract de asigurare, având ca beneficiar pe SC C. SA, era menționată suma asigurată (valoarea inițială a împrumutului), perioada contractului de asigurare (180 luni) și modalitatea de plată a primelor de asigurare (lunar, la data scadentă a creditului, până la rambursarea integrală a acestuia). Cererea individuală de asigurare de viață atașată creditelor a fost completată de către defunctul A. în data de 14 august2008, fiind necesară completarea și a unei declarații medicale suplimentare, denumită OPTIMIST. În aceste acte au fost furnizate toate informațiile solicitate iar ca urmare a analizării actelor, SC D. SA a evaluat riscul asigurabil și a stabilit primele de asigurare lunare pentru valoarea integrală a creditului.

În data de 13 noiembrie2009, A. a decedat la Clinica de Chirurgie 1 a Spitalului Județean Cluj, secția Terapie Intensivă, diagnosticat cu virusul AH1N1 (virusul gripei porcine) și a complicațiilor respiratorii generate de acesta. Conform art. 4 și 5 din contractul de asigurare din data de 14 august2008, reclamanta a anunțat-o în scris pe SC C. SA despre producerea evenimentului asigurat, în cazul de față, decesul soțului acesteia. Astfel, încă în starea de șoc, ca urmare a decesului neașteptat al soțului său, la vârsta de numai 51 de ani, în data de 23 noiembrie2009 reclamanta a înregistrat la SC C.

SA, Sucursala Județeană Cluj, Adresa nr. 12.131 din 23 noiembrie2009, prin care a anunțat că titularul Contractului de credit nr. 43 din 21 august2008 a decedat, atașând certificatul de deces și actele medicale. Prin aceeași adresă, reclamanta a solicitat SC C. SA, ca în calitatea sa de beneficiar al indemnizației de deces, să facă toate demersurile care se impun într-o atare situație, în contextul în care defunctul A. avea încheiată asigurarea de viață atașată creditului cu D. SA iar ratele la credit, incluzând prima de asigurare, erau achitate la zi.

Conform art. 4 din contractul de asigurare, pentru deces din orice cauză, D. va plăti băncii, în calitate de beneficiar al asigurării, suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plății indemnizației, calculată conform contractului de credit (pe o perioadă de maximum șapte luni). Un reprezentant al familiei trebuie să anunțe, în scris, unitatea BRD, imediat după producerea unui eveniment asigurat, în caz contrar, D. având dreptul de a refuza plata indemnizației. Banca a fost anunțată de producerea evenimentului asigurat, în timp util (10 zile de la data decesului), tocmai pentru a înlătura riscul ca D. să refuze plata indemnizației.

Situația financiară precară în care a rămas reclamanta după decesul soțului său nu-i permitea și nu-i permite nici în prezent să achite ratele la acest credit. Cu toate diligențele reclamantei de a înștiința la timp banca, în contextul morții recente a soțului acesteia, în data de 05 februarie 2010, defunctul A. a primit acasă notificarea nr. 2, prin care i s-a pus în vedere ca în 48 de ore să depună în cont suma de 909,22 euro, plus dobânzile calculate până la data achitării datoriei, deoarece figurează cu restanță la bancă.

Reclamanta a depus o altă adresă la C., în 25 februarie 2010, în care a arătat, din nou, că titularul contractului de credit a decedat în data de 13 noiembrie2009 și că a înștiințat banca în timp util de acest aspect. A arătat, din nou, că există o asigurare de viață încheiată cu D. SA pentru deces din orice cauză iar defunctul A. a achitat la zi toate primele de asigurare până la producerea evenimentului asigurat, respectiv decesul său. Cu toate acestea, în data de 8 martie2010, a fost transmisă pe numele defunctului A. o notificare pentru a achita restanța în sumă de 1.358,91 euro, plus dobânzile aferente.

Reclamanta a trimis o adresă către BRD pentru a anunța decesul soțului acesteia și pentru a-i solicita să facă demersurile necesare pentru plata indemnizației de deces. Deși reclamanta a luat legătura, în nenumărate rânduri, telefonic, cu reprezentanții BRD, aceștia nu au putut (sau nu au vrut) să o lămurească cu privire la niciun aspect, spunându-i să aștepte. La începutul lunii martie 2010 reclamanta fost contactată telefonic de către reprezentanții C. pentru a achita ratele restante. Văzând că reprezentanții C. nu au niciun răspuns la solicitările și întrebările sale cu privire la plata indemnizației de deces, reclamanta s-a adresat D.

SA în mod direct, deși conform art. 8 din contractul de asigurare rezultă că D. va fi contactată prin intermediul BRD. Și de la asigurător reclamanta a primit același răspuns ambiguu. Reclamanta a fost înștiințată de către D. SA că a trimis o adresă către C. prin care îi solicita acesteia să-i trimită dovada că a comunicat în timp util cererea individuală de asigurare și declarația medicală suplimentară, conform obligațiilor din contractul cadru de asigurare din data de 1 aprilie2005, încheiat între C. și D. SA.

Deși au trecut peste 10 luni de la data decesului soțului reclamantei, indemnizația de deces nu a fost plătită, cererea de acordare a indemnizației de deces urmând a fi soluționată în urma îndeplinirii de către C. a tuturor obligațiilor contractuale cuprinse în contractul cadru de asigurare. Până la această dată, C. nu și-a îndeplinit obligațiile față de D., deși a fost notificată de aceasta din urmă, prezenta situație putând dura la nesfârșit. Reclamanta a considerat că această atitudine este abuzivă și nelegală și trebuie sancționată ca atare, deoarece nu poate continua la nesfârșit starea de incertitudine generatoare de suferință și durere în condițiile în care au fost depuse toate diligențele necesare pentru ca această situație să se rezolve amiabil.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în cazul asigurărilor facultative, raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare, iar în cazul asigurărilor obligatorii, raporturile dintre asigurat și asigurător, drepturile și obligațiile fiecărei părți sunt stabilite prin lege. În conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 136/1995 asiguratul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele stabilite în condițiile de asigurare. Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate plătibile la termenele scadente prevăzute în contract, conform negocierii părților. Această prevedere legală are la bază faptul că asigurătorul acordă despăgubiri la producerea riscului asigurat în schimbul plății primei de asigurare. Prima de asigurare pe care asiguratul s-a obligat să o plătească trebuie achitată indiferent de producerea sau nu a riscului asigurat, contractul fiind obligatoriu atât pentru asigurat cât și pentru asigurător. Totodată, în temeiul art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. De asemenea, în conformitate cu art. 973 C. civ., convențiile n-au efect decât între părțile contractante. În consecință, obligația de a achita primele de asigurare incumbă asiguratului pe toată durata contractului încheiat între părți, atâta timp cât nu a încetat asigurarea. Astfel, rezultă că există raportul juridic obligațional care constituie premisa răspunderii contractuale în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor asumate.

Pentru a se putea stabili răspunderea contractuală se impune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv existența unui raport contractual valabil, existența unui prejudiciu cauzat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, să existe un fapt prejudiciabil, să existe o relație de la cauză la efect și să existe o culpă a debitorului. În speță, există o obligație valabilă ce rezultă din contractul de asigurare de viață atașat creditelor, încheiat între defunctul A. și D. SA, având ca deținător și beneficiar C. În ceea ce privește îndeplinirea obligației contractuale de plată a primei de asigurare ce incumbă asiguratului, trebuie reținut că defunctul A. a achitat sumele datorate, așa cum au fost stabilite prin dispozițiile contractuale. Cu privire la îndeplinirea obligației contractuale de a acorda indemnizația de deces pentru producerea riscului asigurat ce-i revenea asigurătorului D. SA în virtutea contractului de asigurare, deși asiguratul a achitat la zi prima de asigurare și reclamanta a anunțat în timp util asigurătorul de producerea evenimentului asigurat, pârâta D. SA nu și-a executat obligația contractuală de a achita indemnizația de deces.

Instanța a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale, respectiv existența unui prejudiciu cauzat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale și anume paguba produsă patrimoniului reclamantei, ce reprezintă suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plății indemnizației, există un fapt prejudiciabil și anume neîndeplinirea obligației contractuale de plată a indemnizației de deces așa cum a fost stabilită de clauzele contractuale, există o relație de la cauză la efect și există, de asemenea, o culpă a pârâtelor, deoarece în cauză nu a intervenit o cauză exoneratoare de răspundere.

Aplicând aceste dispoziții la situația de fapt dedusă judecății, potrivit contractului de asigurare încheiat în data de 14 august2008 între asiguratul A. și asigurătorul D. SA, pentru deces din orice cauză D. va plătii băncii, în calitate de beneficiar al asigurării, suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plății indemnizației, calculată conform contractului de credit. Totodată, art. 4 din cererea de asigurare specifică în mod clar că D. SA va plăti băncii dobânzile restante pe o perioadă de maximum șapte luni, de la data producerii evenimentului asigurat, însă reclamanta nu este vinovată că a trecut o perioadă de aproape 10 luni de la data decesului soțului acesteia A. iar problema indemnizației de deces nu s-a rezolvat. Reclamanta nu este de acord să plătească dobânzile restante, deoarece și-a îndeplinit în timp util obligația de a anunța decesul soțului acesteia și a depus atât certificatul de deces cât și celelalte acte solicitate de C. și D.

Pârâta D. SA, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, din cererea de chemare în judecată rezultând că aparent, reclamanta nu pretinde plata unei sume de bani, situație în care, în aparență, litigiul nu are un obiect evaluabil în bani. În fapt, reclamanta a solicitat stabilirea și plata unei indemnizații în baza unui contract de asigurare, situație în care litigiul este evaluabil în bani iar reclamanta este ținută să își precizeze cererea de chemare în judecată în acest sens. Din susținerile făcute de către reclamantă rezultă că aceasta pretinde plata sumei de aproximativ 50.000 euro, adică peste 200.000 RON. Pe de altă parte, prezentul litigiu este de natură comercială, având în vedere că se solicită plata unei indemnizații/despăgubiri în baza unui contract de asigurare. Potrivit art. 2, lit. a) C. proc. civ., procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani sau al căror obiect este de peste 100.000 RON, sunt de competența tribunalului. În consecință, fie va fi calificat litigiul ca având obiect neevaluabil în bani, fie având un obiect a cărui valoare depășește 100.000 RON, competența soluționării prezentei cauze revine tribunalului.

De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în raport cu pârâta, având în vedere prevederile contractului de asigurare. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din actele depuse în probațiune rezultă că între pârâtă și reclamantă nu a fost încheiat vreun contract care să justifice calitatea procesuală activă a reclamantei. Pe de altă parte, din cuprinsul condițiilor generale anexă la cererea de asigurare rezultă că deținător și beneficiar al poliței de asigurare și al drepturilor ce decurg din aceasta nu este reclamanta ori antecesorul acesteia, ci C. SA și doar aceasta poate pretinde drepturi din asigurare. Reclamanta nu a motivat și probat, în niciun fel, calitatea sa procesuală activă nici în raport cu persoana asigurată (defunctul A.) și nici în raport cu C. SA (un eventual raport contractual cu BRD). Temeiul de drept al acțiunii este art. 969, 973 C. civ. și Legea nr. 136/1995 însă rezultă în mod cert că nu există raport contractual direct între pârâtă și reclamantă.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea pretențiilor reclamantei privind obligarea pârâtei la plata unei indemnizații din asigurare întrucât nu datorează vreo sumă cu acest titlu.

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar, reclamanta a arătat că dorește obligarea pârâtei C. SA să-și îndeplinească obligațiile contractuale și să depună toate actele solicitate de D. SA, respectiv să comunice dovada faptului că la momentul acordării creditului a transmis D. SA cererea de asigurare și declarația medicală suplimentară, completate de către A., urmând să fie obligată pârâta D. SA să plătească indemnizația de deces reprezentând suma de restituit din credit în cuantum de 52.284,04 euro, plus dobânda în sumă de 3.029,64 euro și dobânda penalizatoare (penalitățile de întârziere) în sumă de 2.378,82 euro, calculate de la data producerii evenimentului asigurat și până la data introducerii prezentei acțiuni și dobânda și dobânda penalizatoare (penalitățile de întârziere) de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective a indemnizației de deces.

În motivare, reclamanta a arătat că așa cum rezultă din contractul de credit nr. 43/21 august2008, anexat acțiunii introductive, împrumutul a fost acordat de către pârâta C. atât defunctului A., în calitate de împrumutat, cât și reclamantei, în calitate de coîmprumutat „solidar și indivizibil obligați”. Prin urmare, există un contract încheiat între reclamantă și pârâta BRD. Totodată, același credit acordat de către C. a fost garantat cu un imobil proprietatea reclamantei și a surorii acesteia. Prin urmare, există și un contract de garanție imobiliară încheiat între reclamantă și C.

Între reclamantă și pârâta C. există un raport contractual, prin care reclamanta este obligată, solidar și indivizibil, împreună cu defunctul soț A. Totodată, în baza contractului cadru de asigurare din data de 1 aprilie2005 încheiat între C. și D. SA, acest credit a fost asigurat prin contractul de asigurare aferent creditului. În ceea ce privește raportul dintre reclamantă și asigurător, creditul contractat a fost asigurat prin contractul de împrumut/asigurare denumit Optimist - cerere individuală de asigurare de viață atașat creditelor.

În acest contract de împrumut/asigurare, se menționează în mod expres că C. a încheiat un contract cadru de asigurare de viață de grup cu Societatea de Asigurări D. SA, la care defunctul soț al reclamantei, în calitate de împrumutat BRD, a aderat în baza cererii individuale de asigurare atașată creditelor. Prin urmare, prin aderarea defunctului A. la contractul cadru de asigurare de viață de grup, A. a devenit parte a acestui contract. De asemenea, reclamanta are calitatea de coîmprumutat, solidar și indivizibil obligat împreună cu defunctul său soț A., prin urmare, în temeiul solidarității pasive, poate opune pârâtei C. stingerea plății prin intervenirea evenimentului asigurat, respectiv decesul asiguratului.

Mai mult, reclamanta împreună cu copiii acesteia, sunt moștenitorii defunctului A., decedat în data de 13 noiembrie2009. Este adevărat că asigurarea o are ca beneficiar pe pârâta C. dar nu este mai puțin adevărat faptul că defunctul a aderat la contractul cadru de asigurare de viață de grup, devenind astfel parte al acestuia iar reclamanta are calitatea de moștenitoare a acestuia. Acest credit a fost asigurat pentru deces din orice cauză a titularului contractului de credit, prin contractul de asigurare de viață iar ca urmare a intervenirii evenimentului asigurat, reclamanta ar fi trebuit să fie exonerată de obligația de a achita ratele, atât ca și moștenitor, cât și coîmprumutat sau de a acoperi valoarea creditului, în calitate de garant.

Așa cum rezultă din notificările primite de la pârâta C., această exonerare nu a intervenit deoarece pârâta asigurător refuză plata indemnizației de deces, deși a încasat primele de asigurare, timp de 14 luni și a intervenit evenimentul asigurat. Prin urmare, pentru a-și proteja atât dreptul de proprietate cât și pentru a fi exonerată de obligația de a achita ratele creditului, reclamanta a fost nevoită să introducă prezenta acțiune civilă, pentru ca asigurătorul să achite pârâtei C. indemnizația de deces, deoarece a intervenit evenimentul asigurat.

Astfel, calitatea procesuală a reclamantei este justificată de calitatea de moștenitor al defunctului A. și coîmprumutat, garant ipotecar al creditului.

Pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că anterior încheierii contractului de credit, respectiv în data de 14 august2008, defunctul A. a încheiat un contract de împrumut/asigurare (cerere individuală de asigurare de viață atașat creditelor) și o declarație medicală suplimentară, prin care a arătat toate afecțiunile de care suferea la data completării actelor. Prin urmare, defunctul a pus la dispoziția C. toate informațiile necesare în vederea evaluării riscului asigurat, așa cum avea obligația, conform punctului 2 din cererea de asigurare.

A completat la aceeași dată și declarația medicală suplimentară, în care a arătat faptul că suferea de mai mult timp de hipertensiune arterială și emfizem pulmonar (în tratament), era diagnosticat cu BPOC, era în evidență la Institutul Inimii Cluj, efectuase tratament oncologic (chimioterapie pentru ganglioni măriți). Toate aceste informații au fost furnizate înainte de încheierea contractului de credit (14 august2008) și au fost puse la dispoziția C. în vederea evaluării riscului asigurat. Pârâta D. SA a menționat că din actele primite de aceasta la momentul asigurării, nu rezultă faptul că defunctul avea istoricul medical menționat, deși aceste date au fost furnizate de defunct înainte de semnarea contractului de credit.

Potrivit punctului 8 din contractul de împrumut/asigurare, reclamanta și soțul acesteia erau obligați să informeze D. prin intermediul BRD, cu privire la toate circumstanțele care ar putea influența evaluarea riscului, ceea ce s-a și realizat. A fost completată o cerere individuală de asigurare de viață atașată creditelor și o declarație medicală suplimentară, în care s-au învederat toate afecțiunile defunctului A. Aceste informații au fost puse la dispoziția C. în data de 14 august2008, pentru a fi transmise D. SA. Ulterior completării acestor acte, în data de 21 august2008, s-a semnat contractul de credit și s-au stabilit primele de asigurare care au fost achitate lunar, de către defunctul A., timp de 14 luni.

Pârâta D. SA a precizat că așa cum rezultă din procedura de lucru dintre C. și D. SA, aceasta era obligată să transmită cererea individuală de asigurare și declarația medicală suplimentară pentru a se efectua evaluarea medicală, dar aceste acte nu au fost trimise de BRD și prin urmare, nu datorează indemnizația de deces. În mod eronat, pârâta D. SA a menționat că toată vina aparține pârâtei C., dar este cert că și pârâta D. are o culpă în această situație. Potrivit primului paragraf de la fila 2 a cererii de asigurare, în cazul în care cererea individuală de asigurare conține cel puțin un răspuns „da” la una dintre întrebări, se va completa și „Declarația medicală suplimentară”.

Pârâta D. SA a recunoscut, prin întâmpinarea depusă la dosar că C. a transmis acesteia cererea individuală de asigurare iar pe această cerere de asigurare era răspuns DA atât la întrebarea nr. 1 cât și la întrebarea nr. 2, prin urmare, era obligatorie completarea unei declarații suplimentare (ceea ce C. a și realizat), dar D. SA a omis să verifice conținutul actelor transmise de BRD. În cazul în care angajații D. ar fi verificat cererea transmisă de către BRD, ar fi observat că pe această cerere individuală de asigurare există două răspunsuri de DA și ar fi solicitat BRD și transmiterea declarației medicale suplimentare, înainte de încheierea contractului de credit, deoarece cererea individuală de asigurare a fost întocmită în data de 14 august2008 iar contractul de credit ulterior, în data de 21 august2008.

Neglijența angajaților C. (care probabil, nu au transmis toate informațiile furnizate de către defunctul A.), în concurs cu neglijența angajaților D. (care nu au verificat datele furnizate de C. și nu au cerut transmiterea și a declarației medicale suplimentare) a dus la această situație. Aceeași pârâtă D. a menționat că în situația în care ar fi primit declarația medicală suplimentară, ar fi luat la cunoștință de afecțiunile grave ale defunctului A. iar în urma evaluării, dosarul ar fi fost refuzat și polița de asigurare nu s-ar fi încheiat dar pârâta a omis faptul că așa cum a recunoscut chiar ea, C. a transmis cererea individuală de asigurare care conținea două răspunsuri DA, deci conținea suficiente informații de natură să ducă la întrebări cu privire la istoricul medical al asiguratului. Pârâta D. SA s-a mulțumit să primească în baza de date cererea de asigurare, fără să solicite informațiile suplimentare și a stabilit riscul asigurat, fără a lua în calcul faptul că defunctul a răspuns afirmativ la două întrebări, ceea ce ducea în mod automat la completarea unei declarații medicale suplimentare.

Pârâta D. SA a stabilit primele de asigurare în baza datelor (suficiente) furnizate de către C. prin cererea de asigurare, a încasat aceste prime de asigurare timp de 14 luni de zile, la timp iar acum, când a intervenit evenimentul asigurat, refuză să plătească indemnizația de deces, motivând că datorită faptului că nu au fost respectate obligații hotărâtoare la încheierea contractului de asigurare nici reclamanta, care este succesoare în drepturi și obligații a asiguratului și nici pârâta nu pot pretinde ca ea să execute contractul în condițiile în care nu au respectat și nu și-au îndeplinit propriile obligații. Pârâta a omis faptul că defunctul a declarat, anterior semnării contractului de credit, toate afecțiunile de care a suferit, așa cum rezultă atât din cererea individuală de asigurare cât și din declarația medicală suplimentară. Ambele pârâte sunt culpabile, în mod egal, deoarece ambele au neglijat procedura de lucru dintre ele, dar până la intervenirea evenimentului asigurat, aceste neglijențe au fost trecute cu vederea, fiind debitate timp de 14 luni primele de asigurare de către C. și transferate D.. În momentul în care a intervenit evenimentul asigurat, aceste neglijențe ale pârâtelor au ieșit la iveală, iar acum pârâta D. refuză să plătească indemnizația de deces.

Prin întâmpinarea la precizarea cererii, pârâta D. SA a invocat, din nou excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în raport cu pârâta, având în vedere prevederile contractului de asigurare.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea pretențiilor reclamantei față de aceasta privind obligarea la plata indemnizației de deces (suma de restituit din credit, dobânda datorată, penalități de întârziere) către B. SA întrucât nu datorează vreo sumă cu acest titlu. Pârâta B. SA a transmis societății de asigurare cererea individuală de asigurare, fără a fi însoțită de declarație medicală suplimentară, astfel încât A. a fost preluat în asigurare în condiții standard, adică în condițiile în care persoana care dorește să încheie asigurarea nu suferă de afecțiuni grave la momentul formulării cererii de asigurare. În data de 25 noiembrie2009, pârâta B. SA i-a transmis pârâtei documentele care atestau decesul lui A., survenit în 13 noiembrie2009.

În urma verificării documentelor primite, s-a constatat că la data contractării asigurării, A. suferea de o serie de afecțiuni grave de mai mult timp: era diagnosticat cu hipertensiune arterială și emfizem pulmonar, în tratament, era diagnosticat cu BPOC (era în evidența Institutului Inimii Cluj), efectuase tratament oncologic-chimioterapie pentru ganglioni măriți. Din documentele primite însă de pârâtă la momentul încheierii asigurării, nu rezulta faptul că A. avea istoricul medical arătat și suferea de afecțiuni grave de natură să impună completarea unei declarații medicale suplimentare, efectuarea unei evaluări medicale în baza căreia pârâta să decidă dacă îl preia în asigurare pe A. sau nu.

În situația în care A. a declarat afecțiuni importante, conform procedurii de lucru dintre pârâte, pârâta BRD era obligată să transmită cererea individuală de asigurare și declarația medicală suplimentară către pârâta D. pentru a se efectua evaluarea medicală. Este cert faptul că pârâta D. nu a primit declarația medicală suplimentară completată de către A., fie pentru că acesta nu a declarat afecțiunile grave de care suferea, fie pentru că pârâta BRD nu a comunicat acest document care este hotărâtor pentru a se decide preluarea în asigurare, condițiile de asigurare și prima de asigurare pentru care pârâta ar fi acceptat o eventuală preluare în asigurare.

În situația în care pârâta ar fi primit documentele menționate și ar fi luat cunoștință despre afecțiunile grave de care suferea A., în urma evaluării actelor, dosarul ar fi fost refuzat și polița de asigurare nu s-ar fi încheiat și nicidecum nu ar fi fost acceptată în condiții standard. Pârâta i-a solicitat pârâtei BRD să-i comunice dacă s-a completat declarația medicală suplimentară și dovada că aceasta a fost comunicată către pârâtă pentru evaluarea riscului și pentru ca aceasta să decidă preluarea în asigurare a persoanei care a formulat cererea de asigurare.

Ca urmare a faptului că banca nu a comunicat actele solicitate, pârâta a restituit, în data de 13 mai 2010 contravaloarea primelor de asigurare. Conform condițiilor de asigurare, la momentul producerii evenimentului asigurat (decesul membrului asigurat) D. achită băncii soldul creditului contractat. În situația în care membrul asigurat nu declară, la momentul contractării creditului, afecțiuni grave de care suferă iar la momentul deschiderii dosarului de daune se constată că acesta a dat declarații false sau inexacte, pârâta nu datorează indemnizație din asigurare.

Ca urmare a faptului că nu au fost respectate obligații hotărâtoare la încheierea contractului de asigurare, pârâta nu datorează despăgubire din asigurare.

Prin Sentința civilă nr. 11580 din 7 iulie 2011, Judecătoria Cluj-Napoca și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, având în vedere valoarea obiectului și natura cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 1739 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, s-a respins cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele SC D. SA, și SC C. SA, prin BRD agenția Napoca, ca lipsită de calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A.. Prin Decizia civilă nr. 119/2014 pronunțată în data de 26 martie 2014 de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/1285/2011, a fost admis apelul declarat de către reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 1739 din 17 iunie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj care a fost anulată în întregime, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Curtea de apel a reținut că acea calitate procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptul afirmat (calitatea procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății (calitatea procesuală pasivă). Reclamantul fiind cel ce pornește acțiunea trebuie să justifice calitatea părților prin indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa. Prin demersul său, apelanta a arătat că în condițiile contractului de împrumut la care a fost co-împrumutant, soțul a încheiat și un contract de asigurare iar în baza celor convenite și-a îndeplinit obligația achitând primele de asigurare.

Specificul contractului de asigurare dă dreptul apelantei de a solicita plata indemnizației de asigurare în favoarea terțului beneficiar BRD, drept generat prin încheierea poliției de asigurare dar afectat de condiția suspensivă a intervenirii decesului până la momentul rambursării integrale a creditului acordat de bancă. În cauza de față, condiția suspensivă s-a împlinit la 13.XI.2009 (prin survenirea decesului asiguratului, soțul apelantei diagnosticat cu virusul gripei porcine AH1N1) condiție care prin simpla îndeplinire antrenează exigibilitatea dreptului asiguratului de a solicita plata indemnizației de asigurare în favoarea terțului beneficiar.

Dreptul de a solicita plata unei sume de bani, indiferent de beneficiarul plății este un drept patrimonial și se transmite de drept prin succesiune în favoarea moștenitorilor legali. Prin urmare, în condițiile în care prin acte se probează vocația succesorală a apelantei în raport de asiguratul A. nu poate nega transmiterea dreptului patrimonial născut inițial în patrimoniul asiguratului. Evident se poate susține că în cauză nu s-a dovedit o acceptare expresă a moștenirii însă nu se poate contesta că promovarea acestui demers în instanță poate avea semnificația unei acceptări tacite a succesiunii.

Or, în contextul dat al dreptului patrimonial și al transmiterii prin forma menționată nu se poate susține că apelanta reclamantă nu ar avea calitatea procesuală activă cerută de normele procedurale. A accepta teza susținută de intimată înseamnă a înlătura natura contractului de asigurare, și a nega plata primelor de asigurare făcută de asigurat, a înlătura îndeplinirea obligațiilor contractuale ceea ce ar lipsi de cauză contractul de asigurare, aspect care nu poate fi acceptat. Așadar, constatând că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în baza art. 297, alin. (1) C. proc. civ.

Curtea a admis apelul și a anulat hotărârea și a trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Împotriva Deciziei civile nr. 119/2014 pronunțată în data de 26 martie 2014 de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/1285/2011, s-a formulat recurs de către pârâta SC B. SA.

Prin decizia nr. 3583/2014 pronunțată în data de 13 noiembrie 2014 de către Înalta Curte de casație și Justiție în Dosarul nr. x/1285/2011, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. nr. 119/2014 pronunțată în data de 26 martie 2014 de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/1285/2011. La 22 mai 2015, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Specializat Cluj sub nr. x/1285/2011*.

Tribunalul, rejudecând pe fond cauza, a admis, în parte, acțiunea, în baza art. 969 C. civ. și a prevederilor contractului de asigurare, obligând pârâta SC B. SA să plătească pârâtei SC C. SA, suma de 52.284,04 euro, credit neachitat, 3.029,64 euro, dobânzi, 2.378,82 euro, penalități de întârziere; dobânzile și penalitățile de întârziere urmând să curgă și în continuare, de la data de 17 mai 2011 și până la data achitării debitului principal.

Starea de fapt susținută de către reclamantă nu a fost contestată de către celelalte părți din dosar, nefiind discuții în contradictoriu cu privire la aceasta. În data de 21 august2008, defunctul soț al reclamantei, A. a încheiat, în calitate de împrumutat, Contractul de împrumut nr. 43 din 21 august2008, cu SC C. SA, pe o perioadă de 180 luni, începând cu data de 21 august2008 și până în data de 21 august2023. La momentul contractării creditului menționat, defunctul A. a încheiat și un contract de asigurare de viață atașat acestuia, în baza contractului cadru de asigurare din data de 1 aprilie2005 între SC C.

SA și SC D. SA În acest contract de asigurare, având-o ca beneficiar pe SC C. SA, era menționată suma asigurată (valoarea inițială a împrumutului), perioada contractului de asigurare (180 luni) și modalitatea de plată a primelor de asigurare (lunar, la data scadentă a creditului, până la rambursarea integrală a acestuia). Cererea individuală de asigurare de viață atașată creditelor a fost completată de către defunctul A. în data de 14 august2008, fiind necesară completarea și a unei declarații medicale suplimentare - Optimist.

În aceste acte au fost furnizate toate informațiile solicitate iar ca urmare a analizării actelor, SC D. SA a evaluat riscul asigurabil și a stabilit primele de asigurare pentru valoarea integrală a creditului, acestea fiind plătite lunar. În data de 13 noiembrie2009, A. a decedat la Clinica de Chirurgie 1 a Spitalului Județean Cluj, secția Terapie Intensivă, diagnosticat cu virusul AH1N1 (virusul gripei porcine) și a complicațiilor respiratorii generate de acesta. Conform art. 4 și 5 din contractul de asigurare din data de 14 august2008, reclamanta a anunțat-o în scris pe SC C.

SA despre producerea evenimentului asigurat, în cazul de față, decesul soțului acesteia. Astfel, în data de 23 noiembrie2009 reclamanta a înregistrat la SC C. SA, Sucursala Județeană Cluj, Adresa nr. 12.131 din 23 noiembrie2009, prin care a anunțat că titularul Contractului de credit nr. 43 din 21 august2008 a decedat, atașând certificatul de deces și actele medicale. Prin aceeași adresă, reclamanta a solicitat SC C. SA, ca în calitatea sa de beneficiar al indemnizației de deces, să facă toate demersurile care se impun într-o atare situație, în contextul în care defunctul A. avea încheiată asigurarea de viață atașată creditului cu D.

SA iar ratele la credit, incluzând prima de asigurare, erau achitate la zi. Conform art. 4 din contractul de asigurare, pentru deces din orice cauză, D. trebuie să plătească băncii, în calitate de beneficiar al asigurării, suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plății indemnizației, calculată conform contractului de credit (pe o perioadă de maximum șapte luni). Un reprezentant al familiei trebuie să anunțe, în scris, unitatea BRD, imediat după producerea unui eveniment asigurat, în caz contrar, D. având dreptul de a refuza plata indemnizației.

Banca a fost anunțată de producerea evenimentului asigurat, în timp util (10 zile de la data decesului), tocmai pentru a înlătura riscul ca D. să refuze plata indemnizației. Cu toate acestea, defunctul A. a primit acasă notificarea nr. 2, prin care i s-a pus în vedere ca în 48 de ore să depună în cont suma de 909,22 euro, plus dobânzile calculate până la data achitării datoriei, deoarece figurează cu restanță la bancă. Reclamanta a depus o altă adresă la C., în 25 februarie 2010, în care a arătat, din nou, că titularul contractului de credit a decedat în data de 13 noiembrie2009 și că a înștiințat banca în timp util de acest aspect.

A arătat, din nou, că există o asigurare de viață încheiată cu D. SA pentru deces din orice cauză iar defunctul A. a achitat la zi toate primele de asigurare până la producerea evenimentului asigurat, respectiv decesul său. Cu toate acestea, în data de 8 martie2010, a fost transmisă pe numele defunctului A. o notificare pentru a achita restanța în sumă de 1.358,91 euro, plus dobânzile aferente. Din nou, reclamanta a trimis o adresă către BRD pentru a anunța decesul soțului acesteia și pentru a-i solicita să facă demersurile necesare pentru plata indemnizației de deces.

Văzând că reprezentanții C. nu au răspuns la solicitările și întrebările sale cu privire la plata indemnizației de deces, reclamanta s-a adresat D. SA în mod direct, deși conform art. 8 din contractul de asigurare rezultă că D. va fi contactată prin intermediul BRD. Reclamanta a fost înștiințată de către D. SA că a trimis o adresă către C. prin care îi solicita acesteia să-i trimită dovada că a comunicat în timp util cererea individuală de asigurare și declarația medicală suplimentară, conform obligațiilor din contractul cadru de asigurare din data de 1 aprilie2005, încheiat între C.

și D. SA Astfel, deși au trecut peste 10 luni de la data decesului soțului reclamantei, indemnizația de deces nu a fost plătită, cererea de acordare a indemnizației de deces urmând a fi soluționată în urma îndeplinirii de către C. a tuturor obligațiilor contractuale cuprinse în contractul cadru de asigurare. Deși există un contract de asigurare de viață, valabil și cu plata primelor de asigurare la zi (la data producerii evenimentului asigurat), asigurătorul a refuzat plata indemnizației de deces pentru care a fost încheiată asigurarea de viață, pentru a fi acoperită suma rămasă de restituit din credit, plus dobânda datorată.

Chestiunea esențială este în ce măsură defunctul ar fi putut să fie vinovat de faptul că societatea de asigurare nu a luat cunoștință de declarația medicală suplimentară, în care a răspuns afirmativ la două întrebări referitoare la faptul că suferă de hipertensiune arterială și efizem pulmonar, urmând un tratament în acest sens și aflându-se în evidențele Institutului Inimii. Răspunsul este unul negativ, în condițiile în care defunctul a completat și declarația medicală suplimentară și astfel îndeplinindu-și obligația asumată contractual.

Banca este vinovată de faptul că nu a transmis această declarație suplimentară, completată în data de 14 august 2008, cu șapte zile înainte de încheierea contractului de credit, societății de asigurare. Cum în legătură cu acest aspect nu se poate reține vreo vinovăție în sarcina defunctului, contractul de asigurare trebuie să-și producă efectele. Practic, banca a acționat ca un mandatar, în numele societății de asigurare, în ceea ce privește activitățile ce trebuie întreprinse și actele ce trebuie să fie completate pentru încheierea contractului de asigurare.

Toate demersurile au fost făcute, în acest sens, prin intermediul lucrătorilor băncii, între societatea de asigurare și asigurat neexistând un contact direct. Modul în care banca, în calitate de prepus, a acționat, pe seama și în numele comitentului, D., este o chestiune ce îi privește doar pe aceștia. Dacă banca nu și-a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat față de societatea de asigurare sau și le-a îndeplinit în mod defectuos, este o chestiune care va fi rezolvată doar între aceste părți. Asiguratului nu i se poate stabili nicio culpă din acest punct de vedere, nici chiar societatea de asigurare nefăcând vreo afirmație în acest sens.

D. a constat doar în aceea că nu a primit declarația medicală suplimentară și că dacă ar fi primit-o, nu ar fi încheiat o poliță de asigurare standard cu defunctul. Astfel, întrucât contractul de asigurare a fost încheiat în mod legal, neputând fi reținută vreo culpă în sarcina defunctului, ba din contră, culpa pentru neînțelegerile intervenite revenind societății de asigurare, prin prepusul său, banca, efectele convenției legal încheiate trebuie să-și producă efectele. Valoarea creditului neachitat, cu toate penalitățile aferente a fost stabilită printr-o expertiză tehnică judiciară (cu completările ulterioare), efectuată de către expertul contabil E., pretențiile reclamantei fiind precizate, din punctul de vedere al valorii lor, tocmai ținând seama de concluziile acestei expertize.

Acțiunea a fost admisă doar în parte, întrucât solicitarea de obligare a băncii să trimită societății de asigurare toate actele necesare pentru ca aceasta din urmă să facă plata, nu a fost admisă. Pe de o parte, acest lucru practic s-a realizat, societatea de asigurare luând la cunoștință din acest dosar de actele pe care banca le deține în legătură cu speța de față iar pe de altă parte, modul cum s-au transmis actele între cele două persoane fizice și cum ele au hotărât să-și îndeplinească obligațiile asumate, una față de alta, privindu-le doar pe acestea.

Urmând să cadă în pretenții, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta SC B. SA a fost obligată să plătească reclamantei, suma de 12.588, 34 RON, cheltuieli de judecată constând în taxele judiciare de timbru, onorariul experților și onorariul avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. d.a.c. Dublin, Sucursala București (fosta D. S.A.), solicitând instanței să admită apelul, să schimbe hotărârea atacată și să respingă ca neîntemeiate capetele de cerere formulate de reclamantă sub aspectul obligării apelantei-pârâte de a achita către pârâta B. SA indemnizația de deces reprezentând suma de restituit din credit în cuantum de 52.284,04 euro, plus dobânda în sumă de 3.029,64 euro și dobânda penalizatoare în sumă de 2.378,82 euro calculate de la data producerii evenimentului asigurat și până la data introducerii acțiunii și dobânda și dobânda penalizatoare (penalitățile de întârziere) de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective a indemnizației de deces, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare pentru toate fazele procesuale.

Prin Decizia nr. 36 din 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a-II-a civilă, în Dosar nr. x/1285/2011*, s-a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă împotriva Sentinței civile nr. 2736 din 14 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj și, în consecință, s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a fost redus cuantumul indemnizației de asigurare la 54.825,31 euro din care 52.415,12 euro rată credit și 2410,19 euro dobândă. A fost înlăturată mențiunea privind plata dobânzilor până la data achitării debitului principal. Au fost obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată parțiale în apel.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut în mod sintetic faptul că, la data de 21 august2008, defunctul soț al reclamantei intimate, A., a încheiat, în calitate de împrumutat, Contractul de împrumut nr. 43 din 21 august2008, cu SC C. SA, pe o perioadă de 180 luni, începând cu data de 21 august2008 și până în data de 21 august2023, prin care s-a pus la dispoziția împrumutatului un credit în valoare de 55.000 euro. La momentul contractării creditului menționat, defunctul A. a încheiat și un contract de asigurare de viață atașat acestuia, în baza contractului cadru de asigurare din data de 01 aprilie2005 între SC C. SA și SC D. SA În acest contract de asigurare, având-o ca beneficiar pe SC C. SA, erau menționate suma asigurată (valoarea inițială a împrumutului), perioada contractului de asigurare (180 luni) și modalitatea de plată a primelor de asigurare (lunar, la data scadentă a creditului, până la rambursarea integrală a acestuia). Evenimentele asigurate au constat în decesul din orice cauză și invaliditatea totală și permanentă din accident a asiguratului.

Cererea individuală de asigurare de viață atașată creditelor a fost completată de către defunctul A. în data de 14 august2008. Este esențial de menționat faptul că, în cuprinsul acestei cereri, la primele două întrebări: „Ați urmat vreun tratament în ultimii 5 ani cu sau fără indicația unui medic? Dacă da, vă rugăm precizați afecțiunea, tipul medicamentului și doza zilnică.” și „În ultimii 5 ani, ați fost diagnosticat, ați suferit o intervenție chirurgicală sau vi s-a recomandat un tratament pentru una din următoarele: (…)”, asiguratul a tăiat răspunsul tipărit „NU” și a completat olograf răspunsul „DA. Aceste răspunsuri nu au fost semnate separat, singura semnătură executată de asigurat fiind executată la rubrica „Numele și semnătura solicitantului”. Potrivit instrucțiunilor de completare a formularului de „Cerere individuală de asigurare de viață atașată creditelor”, în cazul în care cererea individuală de asigurare conține cel puțin un răspuns „da” la una dintre întrebări, se va completa și declarația individuală suplimentară, iar asiguratul debitor A. a procedat în consecință.

În ce privește valoarea indemnizației care este datorată de către asigurător în condițiile producerii riscului asigurat, s-a menționat că apelanta asigurător va plăti băncii, în calitate de beneficiar al asigurării, suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plății indemnizației, calculată conform contractului de credit (pe o perioadă de maximum 7 luni).

Potrivit art. 5 din cererea individuală de asigurare de viață, în caz de deces din orice cauză, înainte de plata oricărei indemnizații de deces, trebuie puse la dispoziția asigurătorului (prin intermediul băncii), următoarele acte: copie legalizată a certificatului de deces; copia raportului medical precizând cauza decesului și detalii asupra instalării și evoluției oricărei afecțiuni sau probleme medicale care au condus la decesul asiguratului; copie a raportului poliției în cazul unui accident; orice alt document solicitat de asigurator. Conform art. 8 din aceeași cerere, asiguratul este obligat să informeze asiguratorul (prin intermediul BRD) cu privire la toate circumstanțele care ar putea influența evaluarea riscului. Dacă ulterior, se dovedește că asiguratul, în cunoștință de cauză, a furnizat informații false, înșelătoare, incomplete sau incorecte pe care D. le poate considera, în limitele rezonabilului, importante pentru evaluarea riscului, atunci D. are dreptul de a modifica toate beneficiile oferite și de a înceta asigurarea.

La data de 14 august2008, solicitantul a completat și „Optimist - Declarație medicală suplimentară”, în care a menționat afecțiunile de care suferă, respectiv hipertensiune arterială și enfizem pulmonar.

Ca urmare a analizării actelor, SC D. SA a evaluat riscul asigurabil și a stabilit primele de asigurare pentru valoarea integrală a creditului, acestea fiind plătite lunar, aspect care nu a fost contestat de către niciuna dintre părțile în litigiu. Potrivit buletinului de analiză nr. 1510 din 22 octombrie 2009 emis de INCDMI Cantacuzino, A. a fost diagnosticat cu infecție virus gripal A(H1) PANDEMIC (virusul gripei porcine).

În data de 13 noiembrie2009, A. a decedat la Clinica de Chirurgie 1 a Spitalului Județean Cluj, secția Terapie Intensivă. Potrivit Certificatului medical constatator al decesului nr. 73 din 13 noiembrie2009, boala care a provocat direct decesul a fost reprezentat de insuficiența cardio-circulatorie acută, cauzele antecedente (stări morbide intermediare care au dus la starea morbidă imediată) au fost insuficiența respiratorie - protezare mecanică, sindrom de debit cardiac scăzut, iar starea morbidă inițială (care au declanșat cauza imediată și cauzele antecedente) a fost reprezentată de: pneumopatie mixtă; insuficiență respiratorie cronică acutizată; astm bronșic extrinsec. Alte stări morbide importante (care au contribuit la deces, dar fără legătură cu boala sau starea morbidă care l-a provocat) au fost reprezentate de diabet zaharat tip II și hepatită cronică virală cu virus B.

La data de 23 noiembrie2009 reclamanta intimată A. a înregistrat la SC C. SA, Sucursala Județeană Cluj, adresa nr. 12.131 din 23 noiembrie2009, prin care a anunțat că titularul Contractului de credit nr. 43 din 21 august2008 a decedat, atașând certificatul de deces și actele medicale. Prin aceeași adresă, reclamanta a solicitat SC C. SA, ca în calitatea sa de beneficiar al indemnizației de deces, să facă toate demersurile care se impun într-o atare situație, în contextul în care defunctul A. avea încheiată asigurarea de viață atașată creditului cu D. S.A.

La data de 5 februarie 2010, banca intimată a emis Notificarea nr. 2/2010, pe numele defunctului A., prin care comunica împrumutatului că înregistrează o datorie restantă în valoare de 909,22 euro. Ulterior, a emis Notificarea nr. 3 din 8 martie2010, prin care comunica o datorie restantă în cuantum de 1358,91 euro.

La datele de 25 februarie 2010 și 15 martie2010, intimata A. s-a adresat din nou băncii, solicitându-i să ia măsurile care se impun, în condițiile în care notificase decesul soțului său, titular de credit, iar potrivit art. 4 din cererea de asigurare de viață, pentru deces din orice cauză, asigurătorul va plăti băncii indemnizația de asigurare. Văzând că reprezentanții C. nu au răspuns la solicitările sale cu privire la plata indemnizației de deces, reclamanta s-a adresat societății D. SA în mod direct, solicitând să îi comunice decizia referitoare la solicitarea acordării indemnizației pentru decesul soțului său. La data de 18 august2010, asigurătorul, apelanta din prezenta cauză, a comunicat societății C. SA că nu a primit dovada comunicării cererii de asigurare și declarația medicală suplimentară.

Primul dintre motivele de apel expuse de apelanta SC B. d. a. c. Dublin Sucursala București (în calitate de succesor în drepturi a societății SC B. SA) a privit greșita calificare de către prima instanță a raportului juridic stabilit între apelantă și intimata C. SA, în sensul că acest raport a fost unul de asigurare, iar nu de mandat.

În opinia instanței de apel, este real faptul că între SC D. SA (antecesorul apelantei) și intimata C. SA s-a încheiat un contract comercial, în baza căruia compania de asigurări încheie o asigurare de viață de grup pentru garantarea creditelor de tipul celor menționate în Anexa F și emite o poliță conform termenilor și condițiilor contractuale de asigurare, în care banca are calitatea de deținător și beneficiar al asigurării, raportul juridic primar stabilit între aceste părți fiind în mod evident un raport juridic născut dintr-un contract de asigurare.

Cu toate acestea, așa cum s-a reținut în mod întemeiat și de către prima instanță, între apelantă și intimata C. SA s-a stabilit și un raport juridic de reprezentare, banca reprezentând societatea de asigurare în raporturile juridice stabilite cu asigurații debitori din contractele de credit pentru care încheierea unui astfel de contract de asigurare de viață este obligatorie. În acest sens este, pe de o parte, prevederea de la art. 3.1.2 din contractul comercial care stipula că banca se va conforma procedurilor operaționale menționate la Anexa D, respectând îndeosebi colectarea tuturor informațiilor necesare și plata în termen a primelor datorate către compania de asigurări. Conform art. 1.3 din Anexa D - Proceduri operaționale, cererea individuală de asigurare completată și semnată de către client va fi completată, semnată și ștampilată de către reprezentantul unității BRD. Cererea de asigurare este transmisă la sediul central al societății de asigurare, prin fax. Cererile de asigurare se arhivează de către unitatea BRD împreună cu dosarele de credit, iar societatea de asigurare are acces garantat la acestea, în orice moment. Conform art. 1.5 și 1.6 din aceeași anexă, departamentul de operațiuni al asigurătorului primește copia cererii de asigurare, evaluează riscul asigurabil și încadrează clientul în ratele de primă, iar decizia de acceptare sau refuz a cererii de asigurare a unui client de către societatea de asigurare va fi comunicată imediat după evaluarea riscului prin email/fax către unitatea BRD, împreună cu rata lunară de prima corespunzătoare. De asemenea, primele de asigurare pentru fiecare client se plătesc lunar și sunt transmise de către BRD la asigurător, la datele scadente ale creditului. BRD va transfera zilnic în conturile societății de asigurare primele de asigurare aferente clienților care au avut scadențe în ziua precedentă.

În sfârșit, conform art. 4.4 din Anexa D, în cazul în care vor exista răspunsuri incomplete sau este necesară efectuarea unei examinări medicale, departamentul operațiuni al asigurătorului va solicita în scris tipul și sursa informației solicitate (Dosar x/1285/2011*). Toate scrisorile prin care se solicită aceste informații vor fi transmise clientului prin intermediul unității BRD la care s-a solicitat creditul (D. va transmite prin fax și poștă aceste solicitări la unitatea băncii). De asemenea, conform art. 8 din cererea individuală de asigurare semnată de către defunctul A., asiguratul este obligat să informeze asiguratorul (prin intermediul BRD) cu privire la toate circumstanțele care ar putea influența evaluarea riscului.

Toate aceste clauze contractuale, incluse atât în contractul comercial încheiat de apelantă cu banca intimată, cât și în cererea individuală prin care asiguratul A. solicita dobândirea calității de asigurat, relevă împrejurarea că banca a avut calitatea de reprezentant (mandatar) al societății de asigurare în raportul juridic stabilit cu fiecare client al său (asigurat) în parte, iar în mod specific în raportul juridic stabilit cu defunctul A., întrucât în baza acordului de voință inițial exprimat în contractul comercial încheiat în anul 2005, actele părților (asigurat sau asigurător) erau transmise celeilalte părți prin intermediul băncii. Societatea bancară prelua de la client și comunica asigurătorului atât cererea individuală de asigurare cât și informațiile cu privire la circumstanțele care ar putea influența evaluarea riscului, iar solicitarea de informații suplimentare a asigurătorului se comunica asiguratului tot prin intermediul băncii. Tot banca era cea care comunica clientului cuantumul primei de asigurare și încasa prima pe care o transfera apoi societății de asigurare.

Prin raportare la toate aceste acte de reprezentare a societății de asigurare în raportul juridic stabilit cu clientul (asigurat), banca a acționat ca un mandatar al societății de asigurare, criticile apelantei sub acest aspect nefiind întemeiate.

În consecință, aserțiunile apelantei referitoare la omisiunea băncii intimate de a-i fi comunicat cererea individuală de asigurare a defunctului A., însoțită de declarația medicală suplimentară cu privire la afecțiunile de care acesta suferea, nu pot fi opuse reclamantei intimate într-o cerere de executare a contractului de asigurare pe care defunctul A. l-a încheiat cu societatea apelantă, întrucât vizează o pretinsă omisiune a mandatarului de îndeplinire a unei obligații față de mandant, omisiune care privește strict modul de executare al raportului juridic al acestor părți și care nu poate fi opusă unui terț față de contractul de mandat.

Un alt aspect relevant în soluționarea cauzei este reprezentat de o posibilă ascundere de către asigurat a stării sale de sănătate, aspect care din punctul de vedere al apelantei este foarte important, deoarece dacă ar fi știut adevărata stare de sănătate a asiguratului defunct nu ar fi acceptat polița de asigurare sau ar fi acceptat-o în condiții radical diferite.

Actele și lucrările dosarului relevă însă faptul că asiguratul a completat la data de 14 august2008 cererea individuală de asigurare de viață atașată creditelor care cuprinde după punctul 5 mențiunea expresă: "În cazul în care cererea individuală de asigurare conține cel puțin un răspuns da la una dintre întrebări, se va completa și declarația medicală suplimentară. Defunctul a răspuns "da” la două dintre întrebări, situație în care a completat conform celor anterior menționate și declarația medicală suplimentară în care a precizat detaliat toate diagnosticele de care suferă.

Contrar celor susținute de către apelantă, nici cererea individuală de asigurare și nici declarația medicală suplimentară nu cuprind adăugiri, tăieturi sau alte completări nespecifice. Dimpotrivă, singurele tăieturi sunt aplicate peste varianta de răspuns „nu” care a fost înlocuită cu varianta de răspuns „da” și cu necesarele completări acolo unde a fost cazul.

În ceea ce privește posibilitatea apelantei de a cunoaște aceste înscrisuri considerate esențiale în încheierea contractului de asigurare, instanța de apel reține că intimata B. a acționat ca și mandatar al asigurătorului, așa cum pe larg s-a prezentat anterior, așa încât polițele de asigurare încheiate de către bancă conform mandatului acordat și actele aferente acestora sunt opozabile mandantului asigurător. Eventualele deficiențe de comunicare între părțile contractului de mandat nu sunt opozabile asiguratului din polița de asigurare și debitor în contractul de credit care s-a supus tuturor exigențelor și condițiilor impuse de către mandatarul B. în scopul încheierii contractului de asigurare.

Mai mult, prin întâmpinarea la precizarea cererii de chemare în judecată (Dosar x/1285/2011 al Tribunalului Comercial Cluj), apelanta asigurător precizează expres faptul că B. a transmis pârâtei apelante cererea individuală de asigurare fără a fi însoțită de declarația medicală suplimentară. În opinia instanței de apel, primirea acestei cereri individuale de asigurare cu două răspunsuri de,,da” așa cum s-a arătat anterior, ar fi constituit un motiv suficient de serios ca, în condițiile de diligență specifice unui profesionist în domeniu, să solicite mandatarului său B. comunicarea și a declarației medicale suplimentare care era obligatorie în această ipoteză și care în cazul concret analizat chiar a fost încheiată, fiind depusă în probațiune așa cum s-a menționat anterior.

Or lipsa de comunicare mandant - mandatar asupra unor chestiuni esențiale nu se poate răsfrânge asupra asiguratului sau succesorilor acestuia așa cum sugerează apelanta pârâtă. Mai mult, chiar dacă beneficiar al poliței de asigurare este creditorul bancar, în final plata despăgubirilor în condițiile producerii riscului asigurat profită și reclamantei care este eliberată de sarcina plății ratelor și devine proprietar al unui imobil negrevat de sarcini.

În ceea ce privește ascunderea unor diagnostice cum ar fi diabet zaharat de tip II și hepatită cronică virală cu virus B, argumentul apelantei nu este întemeiat deoarece reclamanta intimată a depus în probațiune adeverințe eliberate de către medicul de familie F. (Dosar x/1285/2011* al Tribunalului Specializat Cluj) și de către Spitalul Județean Cluj care confirmă că asiguratul decedat nu era înscris în evidențele medicului de familie cu aceste diagnostice (diabet zaharat de tip II și hepatită cronică virală cu virus B). Cauza decesului a fost foarte clară, confirmată de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj: pneumonie virală, gripă AH1N1, ARDS viral. Așa cum precizează aceeași instituție, dezechilibrul glicemic poate să apară în orice stare septică, fără antecedente de diabet zaharat, iar în ceea ce privește hepatita virală B, "existența antigenului nu implică neapărat boală activă pentru care pacientul să nu fi fost internat vreodată" (Dosar x/1285/2011* al Tribunalului Specializat Cluj).

Dincolo însă de aceste aspecte invocate de către apelantă și care sunt demontate prin interpretarea probatoriului administrat, este relevant de menționat în acest context faptul că defunctul a fost asigurat pentru deces "din orice cauză” excluderile fiind doar cele menționate la punctul 6 din contractul de asigurare și care nu au legătură cu diagnosticele concrete care au cauzat decesul (f. 12 dosar Judecătoria Cluj-Napoca).

În consecință, așa cum pe larg s-a analizat fiecare argument, nu există vreo cauză legitimă care să afecteze legalitatea contractului de asigurare sau să exonereze apelanta asigurător de plata despăgubirilor, iar totalitatea actelor medicale depuse în probațiune lămuresc toate aspectele relevante ale cauzei.

Singurul punct cu privire la care apelul a fost apreciat ca întemeiat este legat de întinderea despăgubirilor datorate conform contractului de asigurare, deoarece într-adevăr, prima instanță a acordat o sumă mai mare decât cea datorată conform contractului.

Astfel, potrivit contractului de asigurare, indemnizația de asigurare cuprinde dobânda calculată conform contractului de credit pentru o perioadă de cel mult 7 luni, iar nu până la data plății indemnizației, cum în mod netemeinic și nelegal a dispus instanța de fond (a se vedea în acest sens art. 4 din contract).

În concret, valoarea indemnizației din Condițiile de asigurare semnate olograf de împrumutatul-asigurat A., cuprinde „în cazul producerii evenimentului asigurat, D. acordă următoarele indemnizații: (..) Pentru deces din orice cauză: D. va plăti băncii, în calitate de Beneficiar al Asigurării, suma de restituit din credit, plus dobânda datorată, acumulată până la data plății indemnizației, calculată conform contractului de credit (pe o perioadă de maxim 7 luni)”.

În aceste condiții, în mod netemeinic și nelegal a dispus instanța de fond obligarea apelantei C. și la plata dobânzii și a penalităților calculate până la data achitării debitului principal. Suma corect calculată conform clauzelor expres asumate contractual este cuantificată într-o variantă a raportului de expertiză la un total de 54.825,31 euro din care 52.415,12 euro rată credit și 2.410,19 euro dobândă limitată conform clauzei exprese la șapte luni. Or având în vedere această limitare convențională a intervalului pentru care vor fi calculate dobânzi, instanța nu poate trece peste această manifestare de voință a părților și să acorde mai mult decât acestea prin voință liber exprimată au anticipat.

Mai mult, deoarece suntem în prezența unei răspunderi esențial contractuale, reclamanta intimată nu poate apela în subsidiar la un reper juridic de natură delictuală pentru a obține o creștere a daunelor cuvenite pentru executarea cu întârziere a obligației de plată. Dimpotrivă, părțile au anticipat contractual întinderea acestor daune, așa încât respectarea limitelor impuse de cadrul contractual cu privire la acest aspect este deopotrivă legală și temeinică.

Împotriva Deciziei civile nr. 36 din 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în Dosar nr. x/1285/2011*, au declarat recurs, în mod separat, reclamanta A. și pârâta B. SA, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea cererii sale de recurs, reclamanta A. a susținut în esență că hotărârea nu este motivată suficient și adecvat în ceea ce privește reducerea cuantumului indemnizației de asigurare și înlăturarea obligației de plată a dobânzilor, iar, pe de altă parte, că a fost interpretat greșit art. 4 din contractul de asigurare, dându-se clauzelor referitoare la indemnizația de asigurare un alt înțeles decât cel clar stabilit. Pe cale de consecință au fost încălcate și dispozițiile legale din materia răspunderii ce revine părților pentru faptul de a nu se fi plătit, după decesul lui A. și până în prezent, sumele cuvenite în baza Contractului de credit nr. 43 din 21 august 2008 încheiat cu C..

În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se arată că în hotărârea instanței considerentele care se circumscriu soluției de modificare a sentinței sunt ambigue și neadecvate.

Instanța de apel a reținut că există în contractul de asigurare o clauză de limitare la 7 luni a perioadei pentru care asigurătorul datorează dobânda calculată conform contractului de credit, în privința căreia nu a explicat însă calificarea juridică pe care i-a dat-o. Argumentele instanței sunt și în sensul că am fi în prezența unei clauze penale, prin care părțile au anticipat contractual întinderea daunelor cuvenite pentru executarea cu întârziere a obligației de plată, dar și în sensul că avem de-a face cu o clauză de limitare a dobânzilor din cuprinsul indemnizației de asigurare, ca efect al limitării intervalului pentru care acestea vor fi calculate.

În mod evident, a lua în discuție o clauză penală impune identificarea unui raport de răspundere contractuală (dacă aceasta este sau poate fi una delictuală este un alt plan juridic ce poate fi abordat) și înseamnă a avea în atenție evaluarea unor daune - interese. A considera însă că putem vorbi despre limitarea dobânzilor din cuprinsul indemnizației de asigurare, ca efect al unei limitări a intervalului pentru care acestea pot fi calculate, înseamnă a circumscrie de fapt obiectul acestui contract, pe latura asigurătorului, la momentul survenirii riscului asigurat. Atât cât a fost motivată, din decizia de soluționare a apelului nu se poate înțelege însă ce a avut în vedere instanța atunci când a modificat hotărârea de fond, respectiv dacă a considerat că putem vorbi în speță doar despre o răspundere sau și despre interpretarea clauzelor asupra obiectului contractului de asigurare. Având în vedere importanța și caracterul esențial în speță al acestor aspecte, marcat și de împrejurarea că față de data survenirii decesului asiguratului A. au trecut nu 7 luni, ci mai bine de 7 ani, iar în tot acest timp creditul contractat prin contractul nr. 43/2008 nu a fost considerat a fi acoperit din motive ce nu pot fi imputate reclamantei A., instanța de apel avea obligația să le analizeze explicit și complet, astfel încât să se poată înțelege raționamentul pentru care s-a oprit la soluția de modificare a cuantumului indemnizației de asigurare și înlăturarea pretențiilor referitoare la dobânzi.

Nelegalitatea hotărârii instanței de apel a fost apreciată ca evidentă și prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.

Instanța de apel a dat prevalență interpretării clauzei din art. 4 al contractului de asigurare ca fiind o clauză penală prin care părțile ar fi „anticipat contractual întinderea daunelor pentru executarea cu întârziere a obligației de plată”. Din această perspectivă a considerat că părțile și-au manifestat voința de a limita convențional durata de timp pentru care asigurătorul datorează dobânzi la soldul creditului rămas nerestituit la momentul survenirii riscului asigurat.

Citind în cheia clauzei penale această prevedere contractuală instanța de apel a considerat că de fapt „indemnizația de asigurare cuprinde dobânda calculată conform contractului de credit pentru o perioadă de cel mult 7 luni, iar nu până la data plății indemnizației”.

Consideră recurenta că se află în situația interpretării greșite a clauzei contractuale, pe de o parte, și a identificării greșite, pe de altă parte, a naturii pretenției formulată în ceea ce privește plata sumelor reprezentând dobânzile și penalitățile (dobânzile penalizatoare) la creditul din Contractul nr. 43/2008 încheiat cu C.

Art. 4 din contractul de asigurare a prevăzut că „D. va plăti băncii, în calitate de beneficiar al asigurării, suma de restituit din credit, plus dobânda datorată până la data plății indemnizației, calculată conform contractului de credit (pe o perioadă de maximum 7 luni”).

Riguros literal clauza ce a fost avută în vedere are altă nuanță decât cea pe care a prezentat-o instanța de apel, adică precizează clar că indemnizația de asigurare cuprinde suma de restituit din credit plus dobânda până la data plății indemnizației.

Față de această exprimare, specificarea perioadei de 7 luni din paranteză este cea neclară și comportă, eventual, mai multe interpretări (de ex., acesta este intervalul de timp stabilit de părți pentru a se plăti indemnizația de asigurare de către asigurător sau un interval de timp corelat cu perioada de așteptare în cazul survenirii riscului de invaliditate totală permanentă urmată de deces sau intervalul de timp de neplată totală sau parțială a ratelor de credit și pentru care s-au acumulat dobânzi înainte de survenirea riscului de deces).

În speță, faptul de a fi apreciat fundamental greșit că recurenta ar fi urmărit ca, pe un temei juridic delictual prezentat în subsidiar, să obțină o creștere a daunelor pentru întârziere, a ocazionat din partea instanței de apel încălcarea dispozițiilor legale ce guvernează răspunderea contractuală a asigurătorului prin aceea că astfel s-a omis, cu totul nejustificat, a se circumscrie culpa acestuia față de recurentă.

Nu s-a observat și nu s-a dat eficiență faptului că refuzul de plată a fost ocazionat de discuțiile dintre B. și C. referitoare la modul de îndeplinire între ele a contractului de mandat. Ori, așa cum s-a precizat, acest din urmă contrat recurentei îi este opozabil doar ca fapt juridic.

În final, dat fiind că vinovăția asigurătorului față de recurentă este aceea rezultată din reaua - credință, adică dintr-o conduită identică practic uneia delictuale (acesta fiind, de altfel, sensul precizat și instanței de apel), reclamanta este îndreptățită la reparația cea mai adecvată, iar aceasta este plata directă de către asigurător către C. a sumelor reprezentând dobânzile + penalitățile, nu doar a indemnizației de asigurare determinată potrivit cu art. 4.

Soluția instanței de apel este apreciată ca fiind greșită și din punct de vedere al aplicării prevederilor legale referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată (art. 274 alin. (1) combinat cu art. 276 din vechiul C. proc. civ.).

Aceste cheltuieli trebuie fixate în raport cu pretențiile ce au fost judecate și cum anume au fost acestea admise sau respinse, nu în raport cu sumele de bani în care se concretizează acele pretenții. Practic apelantei i s-a admis doar modificarea parțială a uneia din pretențiile deduse judecății, iar acest lucru nu ar fi îndreptățit-o în niciun caz să primească cheltuieli de judecată în proporție de peste 41% cât i s-a acordat.

Prin cererea de recurs formulată de către pârâtă s-a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, prin prisma incidenței art. 304, alin. (1), pct. 7, 8 și 9 din vechiul C. proc. civ., sens în care se impune modificarea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) (teza I), alin. (2) și (3) (teza I).

Deși instanța de apel reține în considerente că în speță este incidentă clauza contractuală de limitare a răspunderii asigurătorului la plata dobânzii debitului doar pentru o perioadă de 7 luni, nu se explicitează însă calificarea juridică a acestei rețineri și a clauzei incidente.

În continuare, deși i se atribuie în mod tacit valoarea unei clauze penale de limitare a răspunderii asigurătorului acestei clauze contractuale, instanța de apel nu arată ce a avut în vedere când a limitat calculul dobânzii: se limitează răspunderea asigurătorului sau se interpretează clauzele contractuale din perspectiva obiectului contractului de creditare și asigurare.

A limita daunele - interese la doar 7 luni de la data producerii evenimentului asigurat (în speță decesul asiguratului împrumutat) înseamnă a limita dreptul beneficiarului (Băncii) de la a primi în mod complet și legal indemnizația de asigurare, echivalând în concret cu un prejudiciu în patrimoniul Băncii.

Nu se poate ignora nici atitudinea asigurătorului intimat Metropolitan care nu a făcut altceva decât să tergiverseze plata acestei indemnizații de asigurare timp de peste 7 ani, la adăpostul acestei clauze inaplicabile în cazul care culpa în neplata sumei cu titlu de restituit din credit îi aparține în totalitate, ca în cazul de față.

Se susține că instanța de apel nu motivează suficient, complet și temeinic această soluție la care a ajuns, ignorând prin aceasta toate piesele dosarului care arată în mod evident culpa și neglijența asigurătorului în a executa cu bună-credință și la timp contractul prin plata indemnizației de asigurare - motivul de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 304 din vechiul C. proc. civ.

Din perspectiva punctelor 8 și 9 ale art. 304 din vechiul C. proc. civ. pe care se întemeiază acest recurs și care statuează ca motive de recurs situația în care instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic, precum și lipsa de temei legal sau încălcarea și aplicarea greșită a legii în pronunțarea hotărârii, hotărârea instanței de apel apare, de-asemenea, ca nelegală și netemeinică.

Astfel, art. 4 din Contract reținut de instanța de apel statuează clar care sunt obligațiile asigurătorului: de plată a indemnizației de asigurare compusă din suma de restituit din credit și dobânda datorată, acumulată până la data plății. Perioada de maxim 7 luni pe care o prevede în continuare această clauză trebuie interpretată strict în favoarea beneficiarului indemnizației de asigurare și nu doar în favoarea asigurătorului Metropolitan, deoarece în cazul interpretării doar în favoarea și beneficiul acestuia ar avea un caracter potestativ de limitare a răspunderii în cazul neîndeplinirii din culpă a propriilor obligații contractuale, la aprecierea și strict în beneficiul asigurătorului.

Limitarea la 7 luni din acest contract are caracterul unei clauze contractuale neclare, supuse unor interpretări greșite (cum este cea făcută de instanța de apel), de limitare exclusiv în favoarea asigurătorului a daunelor pe care poate fi obligat să le plătească.

Indemnizația de asigurare (compusă din suma de restituit din credit și dobânda datorată) nu poate fi limitată doar la cele 7 luni, care s-au calculat greșit de instanța de apel, deoarece această clauză trebuie interpretată în sensul în care termenul de plată și de calcul al penalităților poate să curgă (în cel mai bun caz) de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii în acest caz. Doar în acest fel s-ar ajunge la o soluție echitabilă pentru toate părțile, atât pentru moștenitorii asiguratului, cât și pentru Bancă și chiar asigurător.

Ceea ce trebuie reținut este că obligația Metropolitan este de a răspunde pentru refuzul nejustificat de executare a obligației de plată a indemnizației de asigurare, refuz prin care această societate de asigurare a cauzat un prejudiciu în patrimoniul Băncii, în calitate de beneficiar al indemnizației de asigurare compuse din suma de restituit din credit și întreaga dobândă aferentă perioadei echivalente cu refuzul netemeinic de executare a obligațiilor contractuale.

Prin atitudinea culpabilă privind neexecutarea acestei obligații, asigurătorul este ținut să acopere întreg acest prejudiciu rămas neachitat din creditul asigurat, deoarece recurenta nu a putut închide acest credit deschis și acordat pe numele împrumutatului A., astfel că acesta a produs dobânzi și penalități pe care Metropolitan urmează să la achite în virtutea contactului de asigurare.

Limitarea despăgubirilor la termenul de 7 luni în favoarea asigurătorului permite acestuia să profite și să beneficieze de scutiri nejustificate de la plata indemnizației totale de asigurare, neplată datorată exclusiv propriei culpe în neexecutarea obligațiilor contractuale.

Invocarea propriei culpe pentru limitarea despăgubirilor și neîndeplinirea obligațiilor liber și legal asumate reprezintă o încălcare a principiului de drept „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, principiu de drept pe care instanța de apel l-a încălcat când a pronunțat sentința recurată.

Potrivit art. 31 și următoarele din Legea nr. 136/1995 (în vigoare la momentul încheierii asigurării de viață) asigurătorul este obligat să plătească suma asigurată, la producerea riscului asigurat.

Decizia de acceptare sau refuz a unei cereri de asigurare aparținea exclusiv intimatei asigurător, care, potrivit art. 1.6 și 4.6 din Anexa D a transmis acest răspuns și a încadrat asiguratul în grad de risc standard, fără a solicita informații suplimentare la acel moment al acceptării.

De-altfel, timp de 14 luni intimata a încasat primele de asigurare de la asiguratul A., ceea ce implică evident acceptarea cererii de asigurare pe numele acestuia, deoarece, fără această acceptare nu se puteau încasa aceste rate de asigurare, neexistând contract de asigurare între părți.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, desființarea unei hotărâri se poate cere când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Subsumat acestui motiv de recurs, reclamanta A. a înțeles să își exprime nemulțumirea față de caracterul neadecvat și ambiguitatea considerentelor deciziei atacate, astfel cum s-a exprimat prin cererea de recurs, susținând că nu se înțelege dacă analizarea răspunderii sau dacă interpretarea clauzelor contractuale din convenția de asigurare au stat la baza raționamentului instanței de apel care a limitat dobânzile aferente indemnizației de asigurare.

Ceea ce critică recurenta nu se referă la o nemotivare a instanței de apel și nici chiar la o contradicție între considerentele deciziei ori între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia, reieșind că partea nu este de acord cu soluția pronunțată din perspectiva situației de fapt existentă în speță, și anume, din cauza faptului că au trecut mai bine de 7 ani de la decesul numitului A., timp în care neplata creditului contractat împreună cu defunctul său soț nu-i poate fi imputată, pârâta asigurator trebuind să suporte, în opinia sa, nu doar sumele pentru stingerea creditului acordat de Bancă ci și dobânzile și penalitățile la zi, care se constituie într-o adevărată pagubă, cum arată în continuare recurenta.

Nicăieri instanța de apel nu a folosit sintagma"clauză penală”, cum se pretinde în cererea de recurs, iar raționamentul expus în hotărâre este limpede, logic și nefragmentat, subsumat unei singure idei și anume că încă de la data încheierii contractului cadru de asigurare, agreat de către împrumutatul A. la 14 august2008, intimata asigurător s-a obligat să achite băncii, în calitate de beneficiar al Asigurării, suma de restituit din credit și dobânda datorată, acumulată până la data plății indemnizației, calculată conform contractului de credit (în vederea căruia s-a încheiat polița de asigurare), pe o perioadă de maximum 7 luni (art. 4 alin. final din contractul de asigurare).

Această prevedere contractuală a fost avută în vedere în mod legal și întemeiat de către instanța de apel la momentul pronunțării deciziei atacate, instanța subliniind în mod corect și faptul că acordarea unor sume peste cuantumul stabilit convențional de părțile contractante s-ar putea realiza doar în subsidiar, în contextul unei răspunderi civile delictuale la care nu a făcut referire reclamanta.

Din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, se mai reține că, la rândul ei, pârâta B. SA a formulat critici de nelegalitate ale deciziei atacate, susținând în esență că instanța de apel nu a explicitat calificarea juridică și incidența în speță a art. 4 alin. final din contractul de asigurare încheiat între Bancă și intimata asigurător.

Nemulțumirea recurentei pune accentul pe situația de fapt, în opinia sa intimata asigurător fiind vinovată de neplata la timp a indemnizației de asigurare.

Înalta Curte apreciază că nici aceste critici nu sunt fondate, pentru aceleași considerente prezentate mai sus, așa încât nu se poate reține incidența dispozițiilor legale invocate de către recurente.

În ceea ce privește motivele de recurs pe care ambele recurente au înțeles să le trateze cumulat, prin prisma art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., desființarea unei hotărâri se poate dispune când instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, când a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., desființarea unei hotărâri se poate dispune când este lipsită de temei legal ori dacă s-a dat cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii.

Invocând nelegalitatea deciziei recurate, reclamanta A. susține că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 4 din contractul de asigurare, și că, ceea ce se poate admite, din lecturarea acestuia, este că în indemnizația de asigurare poate intra și o dobândă pe un interval de maximum 7 luni, la suma astfel calculată urmând însă a se adăuga în continuare dobânzi până la data efectivă a plății indemnizației de asigurare. În opinia recurentei, toate aceste sume se datorează pe tărâm contractual.

În continuarea motivelor de recurs recurenta se raportează la vinovăția asigurătorului, care ar reieși din toate probele administrate, precum și la situația de fapt existentă în cauză. De asemenea se arată nemulțumită de obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată către apelanta asigurător B. d.a.c. Dublin, Sucursala București (fosta D. S.A.).

La rândul ei, recurenta B. SA și-a grupat criticile hotărârii din perspectiva celor două texte de lege invocate, susținând că art. 4 din contractul de asigurare are un conținut neclar și că instanța de apel ar fi trebuit să ia în considerare atitudinea culpabilă a intimatei asigurător care este generatoare de dobânzi și de penalități de întârziere; limitarea despăgubirilor reprezentate de dobânzi la doar 7 luni profitând asigurătorului culpabil de situația de fapt expusă în dosar.

Se remarcă faptul că niciuna dintre recurente nu a formulat veritabile critici de nelegalitate ale deciziei recurate, că nemulțumirile pe care acestea au înțeles să și le subsumeze generic sub denumirea de motive de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865 reiterează aspecte evidențiate și cu ocazia invocării prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., analizate anterior, și că înțelesul art. 4 din contractul de asigurare, care limitează acordarea de dobânzi aferente indemnizației de asigurare pe o perioadă de maximum 7 luni, se impune cu claritate din modul de redactare al clauzei, neexistând niciun echivoc cu privire la întinderea obligației de plată care îi revine asigurătorului în situația producerii cazului asigurat.

În condițiile prezentate, neputându-se identifica încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către instanța de apel și nici vreo interpretare eronată a actului juridic dedus judecății, Înalta Curte apreciază ca nefondate motivele de recurs invocate de către recurente.

Sub aspectul criticilor recurentei-reclamantă referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată pe care trebuie să le achite către B. d.a.c. Dublin, Sucursala București (fosta D. S.A.) în faza apelului, se reține că ele vizează chestiuni de netemeinicie ale hotărârii atacate, care exced cadrului nedevolutiv al recursului, situație în care nu pot fi primite.

Față de considerentele expuse, având în vedere și prevederile art. 969 - 970 C. civ., Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

Va face aplicarea prevederilor art. 274 - 277 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 36/2017 din 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a Civilă, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta C. SA împotriva deciziei nr. 36/2017 din 18 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a Civilă, ca nefondat.

Obligă recurentele A. și C. SA la plata sumei de 10.769,50 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B. SA B. Dublin - sucursala București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM