Jurisdiction for union-initiated labor claims: territorial competence lies with the court of the union’s headquarters under binding uniform interpretation

Decizia nr. 2805/2016

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației obligarea pârâtului la acordarea gradației corespunzătoare vechimii în muncă prin luarea în considerare a perioadei de studii în instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite la art. 9 alin. (1) și (5) din O.G. nr. 38/2003 sau art. 11 din Anexa nr. VII, Cap. II, Secțiunea a 2-a din Legea nr. 284/2010 după caz în funcție de data absolvirii prin luarea în considerare a perioadei de studii în cadrul unităților de învățământ și drepturile salariale efectiv plătite, începând cu ultimii trei ani de la data formulării acțiunii și până la încetarea raporturilor de serviciu proporțional cu perioada efectiv lucrată, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 3345 din 20 mai 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția invocată de pârât și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

2.2. Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, prin sentința civilă nr. 1716 din 8 septembrie 2016, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiune, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, de la sediul său, respectiv Tribunalul București, cu o acțiune având ca obiect acordarea gradației corespunzătoare vechimii în muncă prin luarea în considerare a perioadei de studii în instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradației stabilite la art. 9 alin. (1) și (5) din O.G. nr. 38/2003 sau art. 11 din Anexa nr. VII, Cap. II, Secțiunea a 2-a din Legea nr. 284/2010 după caz în funcție de data absolvirii prin luarea în considerare a perioadei de studii în cadrul unităților de învățământ și drepturile salariale efectiv plătite, începând cu ultimii trei ani de la data formulării acțiunii și până la încetarea raporturilor de serviciu proporțional cu perioada efectiv lucrată.

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:

„Art. 28. - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres”.

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.”

Astfel fiind, întrucât Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său din municipiul București, sector 1, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2016.