Requalification of joint robbery attempt to attempted qualified theft based on absence of individual violence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court sentences which convicted him of attempted qualified theft and ordered the execution of a two-year imprisonment term, while obliging him to pay 1.2 million lei in judicial costs to the state. The dispute centered on the defendant's challenge to his conviction for participating in a nighttime break-in where he and a co-defendant cut a padlock on a shared building laundry to steal property, resulting in the co-defendant assaulting the victims; the defendant argued for acquittal, contending he had not committed or threatened violence. The Supreme Court found the appeal meritless, determining that the evidence, including victim and witness statements and the seized cutting tool, conclusively proved his participation in the theft attempt, and confirmed that the first-instance court correctly re-qualified the charge from robbery to attempted qualified theft due to the absence of personal violence or threats by the defendant, thereby validating the application of the penal code provisions governing attempt and complicity.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. a) C. pen, art. 39 alin. (2) C. pen, art. 64 C. pen, art. 191 C. proc. pen, art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen; Requalification of joint robbery attempt to attempted qualified theft based on absence of individual violence: The dispute centered on the defendant's challenge to his conviction for participating in a nighttime break-in where he and a co-defendant cut a padlock on a shared building laundry to steal property, resulting in the co-defendant assaulting the victims; the defendant argued for acquittal, contending he had not committed or threatened violence. The Supreme Court found the appeal meritless, determining that the evidence, including victim and witness statements and the seized cutting tool, conclusively proved his participation in the theft attempt, and confirmed that the first-instance court correctly re-qualified the charge from robbery to attempted qualified theft due to the absence of personal violence or threats by the defendant, thereby validating the application of the penal code provisions governing attempt and complicity.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited as the basis for dismissing the appeal as unfounded.
Provision cited to impose judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 62 din 12 martie 2003 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul V.S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea restului neexecutat de 82 zile din pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 750 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Petroșani cu pedeapsa din prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a luat act că părțile vătămate C.I. și C.M. nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei.
Prin aceeași hotărâre judecătorească a fost condamnat și inculpatul B.L.V., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și d) C. pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În noaptea de 21 ianuarie 2002, inculpații V.S. și B.L.V. au tăiat lacătul de la uscătoria blocului părților vătămate, cu intenția de a sustrage bunurile depozitate acolo.
La intervenția părților vătămate C.I. și C.M., inculpatul B.L.V. le-a lovit pe amândouă.
Inculpatul V.S. nu a intervenit în altercație, neexercitând acte de violență sau amenințare.
Situația de fapt și vinovăția acestuia au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces-verbal de cercetare a locului faptei, acte medicale, declarațiile martorilor G.V., C.G.C., proces-verbal de confruntare, declarațiile inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 200 din 12 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului V.S.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.
Participarea inculpatului la săvârșirea tentativei de furt calificat este pe deplin dovedită de declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați în cauză, pe baza cărora s-a stabilit și contribuția acestuia la comiterea infracțiunii, în sensul neexercitării actelor de violență asupra victimelor.
La fața locului s-a găsit și cleștele folosit de cei doi inculpați la tăierea lacătului de la ușa încăperii care făcea interesul activității lor infracționale.
Constatând că în cauză nu sunt motive de achitare a inculpatului V.S. și nici alte motive de casare, potrivit dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă recursul acestuia ca nefondat.
Recurentul inculpat ca fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.S. împotriva deciziei penale nr. 200 din 12 iunie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2004.