Drug possession conviction: validity of recidivism classification based on minor-era convictions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower court's conviction and sentence of two and a half years' imprisonment, while ordering the deduction of pretrial detention from August 11, 2003, to May 18, 2004, and imposing judicial costs of 1,200,000 lei. The dispute centered on the legality of the recidivist status applied to the offense of drug possession (heroin), with the defendant arguing that prior convictions obtained as a minor should not trigger recidivism under the Penal Code and that the sentence was excessively severe. The Court rejected these arguments, affirming that the lower courts correctly established the facts and applied the general criteria for individualizing the penalty, thereby maintaining the conviction under the relevant provisions of the Penal Code and the Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 din Legea nr. 143/2000, art. 64 C. pen, art. 88 C. pen, art. 350 C. proc. pen, art. 17 din Legea nr. 143/2000, art. 191 C. proc. pen; Drug possession conviction: validity of recidivism classification based on minor-era convictions: În motivele de apel s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut starea de recidivă în care a fost săvârșită fapta, întrucât condamnările anterioare, din minorat, intră sub jurisdicția art. 38 C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1203 din 18 decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul R.D. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
Conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 11 august 2003 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat 0,18 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
La data de 11 august 2003, inculpatul R.D. a fost depistat de organele de poliție, având asupra sa 5 doze de heroină pentru consum propriu.
În faza de urmărire penală a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare tehnico-științifică a infracțiunii flagrante, raport de constatare tehnico-științifică, declarația martorului V.C. și declarațiile inculpatului.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul, care a recunoscut și regretat sincer comiterea faptei și martorul G.A.V. și au fost depuse acte în circumstanțiere.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică a rezultat că cele 5 pungulițe găsite asupra inculpatului, conțineau 0,27 gr. heroină în amestec cu cofeină, phenobarbital, diazepam și griseofulvin.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că este consumator de heroină din anul 2003, iar cele cinci doze găsite asupra sa le-a cumpărat în noaptea de 10 august 2003, din zona Ferentari, de la persoane necunoscute, cu privire la care nu a putut furniza nici un fel de date, care să conducă la identificarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o în ceea ce privește greșita încadrare juridică dată faptei, prin reținerea stării de recidivă și greșita individualizare a pedepsei.
În motivele de apel s-a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a reținut starea de recidivă în care a fost săvârșită fapta, întrucât condamnările anterioare, din minorat, intră sub jurisdicția art. 38 C. pen.
S-a mai arătat că, în mod netemeinic instanța a aplicat o pedeapsă prea aspră, în raport de circumstanțele reale de săvârșire a faptei.
Prin decizia penală nr. 112 din 16 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.D., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecând, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 86 C. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșită de acesta.
De altfel, inculpatul nici nu a contestat săvârșirea faptei.
Cu privire la individualizarea pedepsei, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopurile pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen., iar pedeapsa aplicată este în măsură să asigure reeducarea inculpatului.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D., împotriva deciziei penale nr. 112 din 16 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 11 august 2003, până la 18 mai 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2004.