Duplicate objection to execution rejected on res judicata grounds; appeal dismissed.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal as unfounded, upholding the appellate decision that rejected the second objection to execution, thereby leaving the original 10-year prison sentence in force and ordering the appellant to pay 800,000 lei in judicial costs. The dispute concerned a convicted individual's attempt to file a duplicate objection to execution under Article 461(d) of the Code of Criminal Procedure, invoking Government Ordinance No. 207/2000, after a previous identical claim had already been adjudicated and rejected by lower courts. The decisive legal basis was the doctrine of res judicata (authority of the final judgment), which prohibits the hearing of a second objection with the same object, leading the court to apply Article 385(1)(b) of the Code of Criminal Procedure to dismiss the appeal and Article 192(2) for cost allocation.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 lit. d) C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Duplicate objection to execution rejected on res judicata grounds; appeal dismissed: The dispute concerned a convicted individual's attempt to file a duplicate objection to execution under Article 461(d) of the Code of Criminal Procedure, invoking Government Ordinance No. 207/2000, after a previous identical claim had already been adjudicated and rejected by lower courts. The decisive legal basis was the doctrine of res judicata (authority of the final judgment), which prohibits the hearing of a second objection with the same object, leading the court to apply Article 385(1)(b) of the Code of Criminal Procedure to dismiss the appeal and Article 192(2) for cost allocation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the criminal appeal as unfounded.
Basis for ordering the appellant to pay judicial costs.
Full text
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 158 din 5 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul D.V. referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 242/1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
S-a reținut că, prin cererea sa, condamnatul D.V. a formulat contestație la executare potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 242/1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală, invocând prevederile O.G. nr. 207/2000.
La cerere s-a atașat mandatul de executare a acestei pedepse nr. 322/2000 și sentința penală nr. 367 din 14 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 71/2003.
Din această hotărâre rezultă că petentul a mai formulat aceeași cerere, care formează obiectul dosarului nr. 71/2003 și în care a fost pronunțată deja o sentință, respectiv sentința penală nr. 367/2003 prin care s-a respins contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul care a solicitat admiterea contestației la executare.
Prin decizia penală nr. 154/ A din 2 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 666/2004, s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de condamnatul D.V. împotriva sentinței penale nr. 158 din 5 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, motivat de faptul că judecarea unei a doua contestații la executare cu același obiect nu este posibilă.
Condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea acesteia și admiterea contestației la executare.
Verificând actele și lucrările dosarului, curtea consideră că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat.
În mod corect, instanța de apel a considerat că judecarea unei a doua contestații la executare care are același obiect nu este legal posibilă, fiind susceptibilă de încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărârii judecătorești definitive.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea, va respinge recursul declarat de condamnatul D.V. ca fiind nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din 2 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2004.