Revisions of administrative rulings and constitutional exception relevance in provisional construction disputes

Decizia nr. 2373/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, revizuenta A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 864/2015 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/99/2013, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Iași, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 4 și 8 C. proc. civ.

2. Soluția primei instanțe

Prin Decizia nr. 190 din 9 februarie 2016 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 și s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 864/2015 a Curții de Apel Iași.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat că, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate neavând legătură cu soluționarea cauzei.

Potrivit acestui text, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești care privesc neconstituționalitatea unor dispoziții legale, care au legătură cu soluționarea cauzei.

Textul de lege față de care s-a invocat excepția de neconstituționalitate este art. 33 din Legea nr. 50/1991, text care prevede posibilitatea de desființare a construcțiilor provizorii realizate pe domeniul public.

Ori, în prezenta acțiune nu se pune în discuție legalitatea măsurii de desființare, dezbaterile fiind limitate la problema incidenței cazurilor de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 4 și 8 din Vechiul C. proc. civ. raportat la Decizia nr. 864/2015 a Curții de Apel Iași.

În ceea ce privește revizuirea propriu-zisă, Curtea de Apel Iași a constatat că motivele invocate de revizuentă nu se circumscriu cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 4 teza finală și pct. 8 din Vechiul C. proc. civ.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuenta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în privința soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate formulată.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat pe larg împrejurările de fapt expuse și în fața primei instanțe, criticile sale neavând relevanță din perspectiva controlului judiciar exercitat împotriva deciziei atacate, cu referire la cererea de sesizare a Curții Constituționale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În cadrul cererii de revizuire cu care a învestit instanța de contencios administrativ, revizuenta a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, text care prevede posibilitatea de desființare a construcțiilor provizorii realizate pe domeniul public, cerere respinsă de instanță prin decizia atacată.

Analizând soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, ce formează obiectul prezentului recurs, instanța de control judiciar constată că în mod corect prima instanță a ajuns la această concluzie, reținând astfel neîndeplinirea cerințelor legale.

Astfel, din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) ale Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

(i) excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

(ii) excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

(iii) norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidentă în soluționarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, funcție de circumstanțele cauzei și posibila tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Din perspectiva interesului procesual, Curtea de Apel Iași, în mod corect, a apreciat că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991.

În speță, obiectul cauzei în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă revizuirea unei decizii - Decizia nr. 864/2015 a Curții de Apel Iași pronunțată în Dosarul nr. x/99/2013, prin care a fost respins recursul declarat de recurenta A., cererea de revizuire fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 și 8 C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea cererii de revizuire este obligată să se limiteze la examinarea criticilor privind admisibilitatea revizuirii, fără a putea intra în analiza, pe fond, a situației de fapt deduse judecății și normelor legale aplicabile, astfel că, din această perspectivă, se constată că dispozițiile a căror neconstituționalitate o invocă revizuenta nu au legătură cu cadrul strict definit în care se dezbate cererea de revizuire.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe este corectă, în speță nefiind îndeplinite condițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de revizuentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 190 din 9 februarie 2016 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N