Senator’s incompatibility finding annulled as resignation effective without Trade Registry registration; integrity agency’s appeal rejected.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the National Integrity Agency as unfounded, thereby upholding the first-instance ruling that annulled the agency’s assessment report finding the respondent in a state of incompatibility. The dispute arose from the agency’s report declaring that the respondent, a senator, had been incompatible because he remained listed as administrator of three companies after his mandate was validated, since his resignations had not been registered with the Trade Registry. The Court held that, under Article 72 of Law No. 31/1990 and the Civil Code, an administrator’s mandate terminates by unilateral renunciation effective upon submission of the resignation, without requiring the company’s consent or subsequent publicity formalities; only the company, not the administrator, bears the obligation to seek Trade Registry registration under Articles 21–22 of Law No. 26/1990, and Articles 82(1)(a) of Law No. 161/2003 and Article 18(2) of Law No. 96/2006 do not condition the option to renounce an incompatible function on completing later formalities. Thus, the appeal under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code failed, and the decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 131 pct. 4 din Legea nr. 31/1990, art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, art. 22 din Legea nr. 26/1990, art. 493 alin. (4) C. proc. civ; Senator’s incompatibility finding annulled as resignation effective without Trade Registry registration; integrity agency’s appeal rejected: The dispute arose from the agency’s report declaring that the respondent, a senator, had been incompatible because he remained listed as administrator of three companies after his mandate was validated, since his resignations had not been registered with the Trade Registry. The Court held that, under Article 72 of Law No. 31/1990 and the Civil Code, an administrator’s mandate terminates by unilateral renunciation effective upon submission of the resignation, without requiring the company’s consent or subsequent publicity formalities; only the company, not the administrator, bears the obligation to seek Trade Registry registration under Articles 21–22 of Law No. 26/1990, and Articles 82(1)(a) of Law No. 161/2003 and Article 18(2) of Law No. 96/2006 do not condition the option to renounce an incompatible function on completing later formalities. Thus, the appeal under Article 488(1)(8) of the Civil Procedure Code failed, and the decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded.
Full text
Decizia nr. 1961/2016
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 10308/G/II din 12 martie 2014, prin care s-a constatat starea sa de incompatibilitate.
2. Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 236 din 29 septembrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., dispunând anularea Raportului de evaluare nr. 10308/G/II din 12 martie 2014 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția Națională de Integritate, încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă invocă faptul că hotărârea primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor art. 21 - 22 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, a disp. art. 131 pct. 4 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și a disp. art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Din documentația primită de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, rezultă că intimatul-reclamant figurează că a deținut funcția de administrator la SC B. SRL în perioada 13 octombrie 2006 - 23 octombrie 2013, la SC B. SRL în perioada 13 octombrie 2006 - 12 septembrie 2013 și la SC C. SRL în perioada 19 martie 2004 - 8 mai 2013.
Aceste informații au fost comunicate, susține recurenta, în urma notificărilor actelor prin care se aduc modificări înregistrate în registrul comerțului, ce sunt opozabile terților la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în M. Of. al României.
Recurenta invocă și dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, conform cărora, persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia.
Susținerile recurentei sunt întărite, în opinia acesteia și de prevederile art. 21 alin. (1) și art. 22 din Legea nr. 26/1990, conform cărora orice act prin care se aduce modificări înregistrărilor în registrul comerțului trebuie să fie notificat și înregistrat în registru, în cel mult 15 zile de la data actelor și faptelor supuse obligației de înregistrare.
Față de aceste dispoziții legale, recurenta susține teza conform căreia renunțarea la calitatea de administrator, neurmată de modificarea mențiunilor de la registrul comerțului nu este valabilă, iar simpla procedură prin care se depune demisia, nu este suficientă dacă ulterior nu se duc la îndeplinire procedurile legale de publicitate și opozabilitate.
În acest sens, arată recurenta, este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție materializată prin Decizia nr. 553/2013.
4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 21 aprilie 2016.
II. Analiza motivelor de casare
Recurenta, pornind de la prevederile art. 21 - 22 din Legea nr. 26/1990, art. 131 pct. 4 din Legea nr. 31/1990 și art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1161/2003 și coroborându-le, consideră că simpla procedură prin care se depune demisia din funcția de administrator al unei societăți comerciale cu răspundere limitată, fără a se aduce la îndeplinire ulterior, și procedurile legale de publicitate și opozabilitate, nu produce efecte în sensul respectării obligației intimatului de a nu se afla în stare de incompatibilitate.
Prima instanță a apreciat, dimpotrivă, că încetarea calității de administrator se produce la data la care reclamantul a depus cererea de demisie din funcție, anterior validării mandatului de senator, indiferent dacă s-au îndeplinit formalitățile de publicitate la Registrul Comerțului.
Aceasta din urmă este și jurisprudența Înaltei Curți stabilită în urma procesului-verbal de unificare a practicii în cadrul secției de contencios administrativ și fiscal.
Înalta Curte, în prezenta cauză, urmând jurisprudența secției, consideră relevante pentru adoptarea soluției, disp. art. 72 din Legea nr. 31/1990 și ale Codului civil în vigoare la data obținerii calității de administrator, referitoare la mandat, conform cărora mandatul de administrator se stinge prin „renunțarea mandatarului la mandat”.
Renunțarea la mandat se face prin act juridic unilateral, astfel încât nu este nevoie de acordul societății sau al altei persoane.
Într-adevăr, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, societatea nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, de unde rezultă că numai societatea comercială are calitatea să ceară la Registrul Comerțului înregistrarea mențiunilor și doar aceasta nu se poate prevala de neînregistrare în raport cu terții.
În acest context, recurenta-pârâtă se întemeiază în mod greșit pe disp. art. 21 - 22 din Legea nr. 26/1990, având în vedere că administratorul nu este comerciantul care are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute de lege, printre care și modificarea administratorului societății.
Un alt argument în susținerea soluției este faptul că disp. art. 131 pct. 4 din Legea nr. 31/1990 se referă la opozabilitatea față de terți a hotărârii adunării generale ale societăților comerciale, or, prin hotărârea adunării generale se ia act de renunțarea la mandatul de administrator și nu se aprobă cererea de renunțare formulată unilateral de către administrator.
Prin dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, se stabilește un caz de incompatibilitate între calitatea de deputat/senator și funcția de administrator, în schimb disp. art. 18 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor impun ca într-un termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin. (1), deputatul sau senatorul să opteze între mandatul de deputat sau de senator și funcția ori funcțiile incompatibile.
Textele legale sus-menționate nu condiționează opțiunea renunțării funcției incompatibile de efectuarea unor formalități ulterioare opțiunii propriu-zise, care de altfel, nici nu pot fi îndeplinite în termenul scurt stipulat de lege.
În speță, intimatul-reclamant a renunțat la funcția de administrator la cele trei societăți comerciale anterior validării mandatului de senator, cererile fiind înregistrate la acestea, neexistând nicio cerere din partea pârâtei la instanța de fond, prin care să se conteste veridicitatea înscrisurilor.
Aceeași mențiune a fost făcută și de către judecătorul fondului, care a consemnat la pag.26 din hotărârea pronunțată, că pârâta a susținut numai că demisia ar deveni operantă de la data încheierii judecătorului delegat, concluzie nesusținută de textele legale incidente sus-menționate.
Ținând seama și că prin motivele de casare s-a susținut aceeași teză a obligativității înregistrării demisiei la Registrul Comerțului, se va constata că disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întrunite, urmând ca în baza art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 236 din 29 septembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2016.
Procesat de GGC - LM