Cassation affirming aggravated homicide conviction based on forensic evidence of violent strangulation and witness testimony of prior domestic abuse

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 863 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Iași, a fost condamnat inculpatul C.M. la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

A fost reținută următoarea situație de fapt:

Inculpatul C.M. este fiul victimei C.V. În anul 2000, inculpatul C.M. a divorțat de soția sa, și s-a stabilit la domiciliul părinților săi În Pașcani, unde a locuit cu tatăl său C.V.

Deseori, pe fondul consumului de băuturi alcoolice inculpatul devenea agresiv și îl bătea pe tatăl său, iar uneori îl amenința cu moartea.

În noaptea de 23 martie 2003, inculpatul C.M. a dat curs amenințărilor anterioare și, l-a sugrumat pe tatăl său, provocându-i moartea.

În dimineața zilei de 24 martie 2003, între orele 7,30-8,00, numitul C.N. a fost chemat de inculpat, și acesta, intrând în locuința victimei C.V., a găsit-o pe aceasta, decedată, în camera sa, lângă recamier, în poziție șezut.

În cauză, a fost efectuată necropsia cadavrului numitului C.M., raportul de constatare medico-legală nr. 442 din 29 mai 2003, concluzionând că moartea lui C.V. a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecutivă comprimării gâtului cu fractura hioidului și a tiroidului, leziunile de la nivelul gâtului fiind produse prin comprimare cu mâna sau cu un obiect moale, fiind directe și sigure, iar celelalte leziuni, tumefacții echimotice, plagă contuză, expulzii dentare și fracturi costale, puteau fi produse prin loviri cu corpuri contondente și puteau data de 1-2 zile anterior decesului, necesitând în caz de supraviețuire 23-25 zile de îngrijiri medicale.

În cursul cercetării la fața locului, în camera victimei, pe lenjeria patului și pe pardoseală au fost găsite urme de sânge și, în magazia din spatele imobilului respectiv au fost descoperite obiectele aparținând victimei care prezentau urme de sânge.

În urma examenului de laborator, s-a constatat că sângele aparține grupei 01, a victimei, fapt ce confirmă agresarea lui repetată.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale și la instanță, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, susținând că nu l-a bătut pe tatăl său, iar urmele de sânge descoperite în casă și pe hainele din magazie, le-a explicat motivând că tatăl său consuma băuturi alcoolice, după care cădea și se lovea.

Inculpatul a arătat că, în dimineața zilei de 24 martie 2003, în jurul orei 8,00, l-a găsit pe C.V. în camera sa, în poziție așezat, lângă pat, respirând greu, iar la scurt timp a decedat.

Inculpatul menționat în declarațiile sale că, în noaptea de 23 martie 2003, în casă s-au aflat doar el și tatăl său, și crede că decesul victimei s-a datorat căzăturilor.

Inculpatul a fost examinat din punct de vedere psihiatric, raportul de expertiză medico-legală nr. 690 din 27 mai 2003, concluzionând că, acesta prezintă etilism cronic cu deteriorarea incipientă a personalității, iar fapta ce i se impută a fost comisă cu discernământ.

Din declarațiile martorilor: P.I.N., C.G., C.G.F., rezultă că inculpatul pe fondul consumului de alcool, devenea violent și obișnuia să lovească victima pe care o amenința cu moartea.

În ziua de 10 martie 2003, martorele P.I.N. și C.G. au fost la domiciliul lui C.V. și, au constatat că acesta prezenta urme de lovituri în zona abdominală și pe spate, iar la gură avea urme de sânge. Atunci victima le-a confirmat că fiul său, C.M., îl bate.

Din declarația martorei C.G. rezultă că, la începutul lunii martie 2003, C.V. i-a povestit că inculpatul l-a scos în curte, într-o seară din luna februarie, îmbrăcat în indispensabili și desculț și l-a pus să curețe zăpada.

Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond, a apreciat că, vinovăția inculpatului C.M., în comiterea infracțiunii de omor calificat este dovedită.

În termen legal, inculpatul a apelat sentința menționată mai sus, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei, motivând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 50 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Iași, a fost respins ca fiind nefondat recursul declarat de inculpat. S-a considerat că instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt în raport de probele administrate și că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor a fost pe deplin dovedită.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat solicitând achitarea sa. În subsidiar, a solicitat a fi reindividualizată pedeapsa având în vedere circumstanțele sale personale.

Curtea, analizând decizia atacată atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut o corectă situație de fapt, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare.

Probele administrate, respectiv declarațiile martorilor P.I.N., C.G. și C.F.G., raportul de necropsie a victimei, confirmă că instanțele au făcut o justă apreciere și interpretare a lor, reținând fără dubiu vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată instanța aplicând corect dispozițiile art. 72 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate, s-a avut în vedere pericolul social pe care îl prezintă fapta, împrejurările în care a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și care suferă de anumite afecțiuni, aceste din urmă împrejurări regăsindu-se în cuantumul pedepsei aplicate stabilită la limita minimă prevăzută de textul incriminator.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 50 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2003 la 14 mai 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2004.