Challenging preliminary tax inspection report: inadmissibility due to lack of administrative act status and failure to establish tax debt title
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court’s decision to dismiss the action as inadmissible, thereby leaving the administrative proceedings initiated by the taxpayer ineffective. The dispute concerned a tax liability challenge where the taxpayer sought the annulment of an inspection report (minutes of verification) issued by the regional anti-fraud authority, which recorded that the taxpayer’s commercial transactions were fictitious and led to the under-reporting of profit and VAT. The court ruled that the challenged document did not constitute an administrative fiscal act or a debt title because it served merely as a preliminary act preceding the issuance of a tax assessment decision, meaning it did not independently establish a mandatory debt owed to the state. Relying on the provisions of Government Emergency Ordinance no. 92/2003 (the Fiscal Procedural Code), specifically Articles 85 and 129, the court established that only the tax assessment decision constitutes a valid debt title susceptible to judicial challenge, whereas the preliminary inspection report generates no independent legal effects, rendering the claim for its annulment inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (6) C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Challenging preliminary tax inspection report: inadmissibility due to lack of administrative act status and failure to establish tax debt title: Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 1741/2017
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Circumstanțele cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanța anularea procesului-verbal nr. 297 din 20 februarie 2014 întocmit la data de 19.02.2014 și suspendarea executării acestui proces-verbal până la soluționarea definitivă a acțiunii.
1.2. Prin sentința nr. 18 din 20 ianuarie 2015, Curtea de Apel Galați a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.
În opinia recurentei, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe considerentul că procesul-verbal contestat constituie un act premergător unei inspecții fiscale și nu un act administrativ fiscal, instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la natura actului juridic supus controlului judecătoresc.
Se mai susține că instanța de fond s-a limitat în analizarea procesului verbal raportat la dispozițiile legale care reglementează întocmirea acestuia, ca și act de control, fără să verifice și să constate că prin acesta au fost stabilite efectiv obligații fiscale datorate bugetului de stat, deși organul de control nu avea o asemenea competență.
1.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și apărărilor formulate de intimată, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea procesului-verbal nr. 297 din 20 februarie 2014 întocmit la data de 19.02.2014; suspendarea executării acestui proces-verbal până la soluționarea definitivă a acțiunii.
Procesul-verbal nr. 297 din 19 februarie 2014 conține constatările inspectorilor din cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală 2 Constanța în urma verificării relațiilor comerciale desfășurate de SC A. SRL Răstoaca cu patru parteneri, respectiv că societatea reclamantă a înregistrat tranzacții comerciale care nu au un conținut economic, nu reflectă practici economice obișnuite, iar prin înregistrarea unei astfel de operațiuni fictive s-a disimulat realitatea prin crearea aparenței existenței unor operațiuni care în fapt nu au fost efectuate, consecința fiscală fiind diminuarea profitului impozabil și TVA de plată la bugetul general consolidat.
Contrar susținerilor recurentei-reclamante, prin procesul-verbal nr. 297 din 20 februarie 2014 dedus judecății, Direcția Generală Antifraudă Fiscală 2 Constanța nu a dispus măsuri de virare la bugetul de stat a sumei în cuantum estimat de 2.336.774 lei reprezentând impozit pe profit și TVA, acesta având caracter de act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, constatările sale urmând a fi valorificate printr-un raport de inspecție fiscală, care va sta la baza emiterii deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, stabilite de inspecția fiscală.
În materia impunerii, legiuitorul a prevăzut prin O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicat, în mod expres și limitativ, o anumită categorie de acte administrative fiscale prin care se stabilesc obligații bugetare suplimentare.
Astfel, potrivit art. 85 din O.G. nr. 92/2003, declarația fiscală și decizia de impunere constituie titlu de creanță prin care se pot stabili obligații de plată la buget în sarcina contribuabililor.
Decizia de impunere emisă de organul fiscal competent constituie titlu de creanță, și, este susceptibilă de a fi contestată de contribuabil potrivit procedurii prev. de O.G. nr. 92/2003 republicată.
În cazul de față, momentul stabilirii creanței fiscale, respectiv a constatării dreptului statului la realizarea pretenției sale de impozit generat potrivit legii de drept material fiscal, coincide doar cu momentul emiterii deciziei de impunere.
Acesta este și motivul pentru care organele fiscale au solicitat înscrierea în tabelul creditorilor doar cu o creanță sub condiție, întrucât nefiind emisă decizia de impunere, nu s-a putut considera că există un titlu de creanță prin care au fost stabilite obligații de plată la buget în sarcina reclamantei.
De asemenea, corect s-a reținut că prin raportare la dispozițiile art. 129 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, emiterea deciziei și a procesului verbal de sechestru în baza procesului verbal de control contestat nu conferă acestuia natura unui titlu de creanță.
Prin urmare, neavând natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, procesul-verbal întocmit nu stabilește niciun raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat în sensul dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 92/2003, republicată.
În esență, constatându-se că procesul verbal nu este un act administrativ, neproducând efecte prin sine însuși, ci doar un act premergător emiterii acestuia, corect s-a reținut că acțiunea promovată de SC A. SRL Răstoaca este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SRL Rastoaca împotriva sentinței nr. 18 din 20 ianuarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2017.