Negative conflict of jurisdiction in public service allowance claim resolved by assigning competence to the court of the union's seat
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, Second Section of Administrative and Fiscal Contentious, definitively determining that the tribunal had territorial jurisdiction. The dispute involved a claim by a national union representing local police officers against a local council and mayor for unpaid food allowance standards, which triggered conflicting jurisdictional determinations between the Bucharest and Prahova Courts of Appeal regarding whether the effective domicile of the individual members or the union's headquarters governed territorial competence. The decisive legal basis relied on the mandatory binding force of Decision No. 1/2013, which established that when a trade union holds active procedural standing under Labor Law provisions, the competent court is determined by the union's seat, combined with the specific subject matter of public servant service relationships under the Public Service Statute Law and the general territorial rules of the Administrative and Fiscal Contentious Law.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 135 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 517 alin. (4) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in public service allowance claim resolved by assigning competence to the court of the union's seat: The dispute involved a claim by a national union representing local police officers against a local council and mayor for unpaid food allowance standards, which triggered conflicting jurisdictional determinations between the Bucharest and Prahova Courts of Appeal regarding whether the effective domicile of the individual members or the union's headquarters governed territorial competence. The decisive legal basis relied on the mandatory binding force of Decision No. 1/2013, which established that when a trade union holds active procedural standing under Labor Law provisions, the competent court is determined by the union's seat, combined with the specific subject matter of public servant service relationships under the Public Service Statute Law and the general territorial rules of the Administrative and Fiscal Contentious Law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for resolving the negative conflict of jurisdiction and assigning the case to the competent court.
Full text
Decizia nr. 1673/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei Baba Ana, prin Primar, Primarul Comuna Baba Ana, obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând valoarea financiară a normei de hrană personalului Poliției Locale Baba Ana și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data scadenței la data achitării efective, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 6778 din 24 noiembrie 2016 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele reclamanților, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.
Instanța a reținut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, care prevăd că sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, precum și a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, instanța a reținut că nu este aplicabilă cauzei decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciind că problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, dispoziții care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și asigurărilor sociale.
Instanța a apreciat că, deși a fost indicat în acțiune un sediu ales al reclamanților în București, competența teritorială nu este determinată de domiciliul ales al justițiabilului, ci de cel efectiv și constatând că domiciliile reclamanților, cât și sediul pârâtului sunt în județul Prahova, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
2.2. Hotărârea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal
Prin sentința nr. 478 din 17.03.2017 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 conferă organizațiilor sindicale calitate procesuală activă pentru acțiunile formulate în numele membrilor de sindicat, ca atare sediul organizației sindicale prezintă relevanță pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei și nu domiciliul membrilor de sindicat.
Instanța a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și constatând că sediul Sindicatului este în raza de competență a Tribunalului București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.
II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reține că, în cauză, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, funcționari publici cu statut special indicați în cererea introductivă, și sunt aplicabile, în stabilirea competenței materiale și teritoriale a litigiului, așa cum corect au reținut și instanțele sesizate, dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd: „Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.
În cauză, se reține că cererea dedusă judecății a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrilor de sindicat menționați în cerere, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003.
Așa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare], instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.”
Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, în raza teritorială de competență a Tribunalului București.
2. Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor în contradictoriu cu pârâții Consiuliul Local al Comunei Baba Ana prin Primar, Primarul Comuna Baba Ana, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2017.