Persistence of expulsion security measure following merger of concurrent prison sentences
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant's appeal, upholding the lower courts' refusal to cancel his mandatory expulsion order, resulting in a final judgment against the appellant who was additionally ordered to pay 800,000 lei in judicial costs. The dispute concerned whether a trial court, when merging concurrent prison sentences of five and seven years, implicitly lifted a previously imposed security measure of expulsion from Romania after the expiration of the custodial penalty. The Court held that the merger of principal penalties does not annul security measures ordered in final judgments on the merits; specifically, under Article 35 of the Penal Code, security measures for concurrent offenses are cumulative, and the court performing the merger lacks the authority to remove a security measure established in a definitive judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 192 alin. (2) C. proc. pen, art. 117 C. pen, art. 34 lit. c) C. pen, art. 35 C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Persistence of expulsion security measure following merger of concurrent prison sentences: Din analiza actelor dosarului rezultă că, așa cum au reținut instanțele de fond și de apel, cu ocazia contopirii pedepselor solicitată de condamnat, instanța s-a limitat la pedepsele principale, pe care le-a contopit conform art. 36 alin. (1) și art. 34 lit. c) C. pen. În cauza privind contopirea pedepselor, exista și măsura de siguranță aplicată prin decizia penală nr. 174/2002 a Curții de Apel Constanța, astfel că instanța ce a soluționat cererea de contopire nu avea de ce să se refere la dispozițiile art. 35 C. pen., potrivit cu care în cazul infracțiunilor concurente, măsurile de siguranță de natură deosebită luate, se cumulează.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 630 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul N.H.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la 200.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că, N.H. a fost condamnat prin sentința penală nr. 695 din 20 decembrie 1999 a Tribunalului București, secția a II-a penală și nr. 128 din 19 martie 2002 a Tribunalului Constanța la pedepsele de 5 ani și, respectiv, 7 ani închisoare. Ultima sentință a rămas definitivă prin decizia penală nr. 174 din 28 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța, care a admis apelul parchetului și a dispus expulzarea condamnatului din România după executarea pedepsei privative de libertate, în baza art. 117 C. pen.
Întrucât faptele ce au constituit obiectul judecății în dosarele în care au fost pronunțate cele două hotărâri, erau concurente, la cererea condamnatului, Tribunalul Constanța prin sentința penală nr. 602 din 2 decembrie 2002, a dispus contopirea pedepselor de 5 și respectiv 7 ani închisoare, a anulat vechile mandate și a emis un nou mandat pentru executarea pedepsei de 7 ani închisoare.
Din efectuarea acestei pedepse, condamnatul s-a eliberat condiționat, moment în care a fost internat în Centrul de cazare străini în vederea expulzării sale din România.
Condamnatul a contestat internarea sa în Centrul de cazare străini, întrucât Tribunalul Constanța, când a pronunțat sentința penală nr. 602, nu a mai menținut măsura de siguranță a expulzării.
Tribunalul Constanța a respins contestația, cu motivarea că aceeași instanță prin sentința penală nr. 602/2002 a contopit pedepsele privative de libertate, măsurile de siguranță rămânând în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, care a criticat-o pentru netemeinicie.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 21/ P din 27 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul N.H., fără însă, a-l motiva.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor dosarului rezultă că, așa cum au reținut instanțele de fond și de apel, cu ocazia contopirii pedepselor solicitată de condamnat, instanța s-a limitat la pedepsele principale, pe care le-a contopit conform art. 36 alin. (1) și art. 34 lit. c) C. pen. În cauza privind contopirea pedepselor, exista și măsura de siguranță aplicată prin decizia penală nr. 174/2002 a Curții de Apel Constanța, astfel că instanța ce a soluționat cererea de contopire nu avea de ce să se refere la dispozițiile art. 35 C. pen., potrivit cu care în cazul infracțiunilor concurente, măsurile de siguranță de natură deosebită luate, se cumulează.
Se mai constată și faptul că, cu ocazia contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, prin hotărâri definitive, instanța, ce face contopirea, nu poate înlătura o măsură de siguranță, dispusă cu ocazia soluționării fondului.
De altfel, la data de 22 aprilie 2004, Ministerul Administrației și Internelor, Autoritatea pentru Străini, Centrul de Cazare Otopeni, prin adresa nr. 710287, comunică faptul că recurentul a părăsit teritoriul României, beneficiind de protecție umanitară, și în baza invitației surorii sale din Austria, la data de 7 februarie 2004.
Fiind neîntemeiat, recursul declarat de condamnat urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.H. împotriva deciziei penale nr. 21/ P din 27 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2004.