Revizuire perimată de drept după suspendare: neîntârziere de un an fără acte de procedură (art. 248 alin. (1) C. proc. civ.)

Decizia nr. 965/2017

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x din 2 februarie 2016, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 1995 din data de 01 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 al înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În fapt, în esență, a arătat că, instanța nu a judecat conform competenței dată de art. 4 pct. 1, 2 și 4 din C. proc. civ. recursul formulat împotriva deciziei Curții de Apel Alba lulia, în Dosarul nr. x/57/2009/al, și că instanța a folosit drepturile procedurale cu rea-credință și în mod abuziv în ceea ce privește soluționarea Dosarelor nr. x/97/2008 și nr. x/57/2009, pronunțând hotărâri cu dispozitive potrivnice.

La data de 07 aprilie 2016 cauza a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la 24 mai 2017, când s-a acordat termen la 8 iunie 2017, în vederea discutării excepției perimării cererii de revizuire.

La acest termen, Înalta Curte a pus în discuție din oficiu excepția de perimare și a reținut cauza în pronunțare pe acest aspect.

Înalta Curte constată perimată cererea de revizuire pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de revizuire, de la data suspendării acesteia la data de 07 aprilie 2016.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 07 aprilie 2017, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept, și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire a Deciziei nr. 1995 din 01 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1995 din 01 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015 al înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 iunie 2017.