Recusal of judicial panel: sufficiency of summary reasoning and impartiality requirements under the Code of Civil Procedure

Decizia nr. 830/2017

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la data de l iulie 2016 petentul A. a solicitat strămutarea Dosarului nr. x/113/2016 aflat pe rolul Tribunalului Brăila.

La termenul din 12 octombrie 2016, în cadrul soluționării cererii de strămutare, petentul a formulat oral cerere de recuzare a completului de judecată pe care ulterior a timbrat-o și motivat-o.

Prin încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, s-a respins cererea de recuzare formulată de petentul A., cu motivarea că nu este incident nici unul din motivele de recuzare prevăzute de art. 44 C. proc. civ.

Împotriva încheierii de ședință din data de 18 octombrie 2016 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, a declarat recurs petentul A., solicitând admiterea căii de atac, cu consecința casării încheierii de ședință, și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei, în vederea rejudecării.

În cuprinsul cererii de recurs după ce se fac referiri la cererea de recuzare, în esență, se invocă critici cu privire la nemotivarea hotărârii arătându-se că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și în aceste condiții nu poate fi supusă cenzurii instanței de control judiciar.

Analizând recursul declarat în camă, Înalta Curte constata că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fundamentul instituțiilor prevăzute de dispozițiile art. 41 - 44 C. proc. civ., respectiv incompatibilitatea, abținerea și recuzarea, este aceia al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanță independentă și imparțială, pentru a se asigura părților obiectivitate în soluționarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, așa cum este reglementat de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, imparțialitatea are pe de o parte, o conotație subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personala a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmărește a determina dacă judecătorul oferă toate garanțiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.

Imparțialitatea implică aparența de corectitudine a instanței, incluzând aici și percepția subiectivă a părților cu privire la atitudinea magistraților, astfel încât pentru a asigura toate garanțiile procesuale privind dreptul la un proces echitabil, se impune neparticiparea judecătorului la soluționarea cauzei deduse judecății. la proba contrară.

În speța de față, în mod legal s-a respins cererea de recuzare, completul învestit cu soluționarea acesteia reținând că nu este incident nici unul din motivele de recuzare prevăzute de art. 44 C. proc. civ., text care face trimitere la cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 și art. 42 din același cod.

Deși nu se indică în drept temeiul recursului, recurentul, de fapt, invocă drept motiv de nelegalitate, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că încheierea de respingere a cererii de recuzare nu conține motivele de fapt și de drept pentru care a fost respinsă cererea sa.

Art. 51 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevăd faptul că „abținerea sau recuzarea se soluționează printr-o încheiere care se pronunță în ședință publică".

Instanța a reținut în încheierea atacată cu recurs faptul că nu este incident nici unul din motivele de recuzare prevăzute de art. 44 C. proc. civ., prin raportare la motivele invocate prin cererea de recuzare.

Astfel, nu se poate reține ca instanța nu și-ar fi motivat hotărârea de respingere a cererii de recuzare, aceasta exprimând prin considerentul reținut faptul că, prin analiza conținutului cererii de recuzare, a constatat că nu au fost invocate aspecte ce țin de incompatibilitatea judecătorului recuzat.

Se constată că discuțiile purtate și consemnate în încheierea de ședință de Ia data de 12 octombrie 2016, în urma cărora recurentul a formulat oral cererea de recuzare a completului de judecată s-au desfășurat potrivit legii, iar judecătorul nu a făcut vreo afirmație cu referire la soluția pe fond, în sensul că va admite, va respinge sau va pronunța o altă soluție asupra strămutării.

În concluzie, rezolvarea anumitor cereri, în condițiile conforme cu cele impuse în C. proc. civ. nu poate constitui motiv de a crede că judecătorul și-a exprimat deja o opinie asupra modului în care va soluționa în final cauza sau că există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Întradevăr, motivarea încheierii pronunțate asupra cererii de recuzare apare ca sumară, instanța limitându-se doar la a arăta că nu este incident nici unu! din motivele de recuzare prevăzute de art. 44 C. proc. civ., însă acest considerent exprimă esența motivării, și anume, că nici una din criticile invocate nu se circumscriu motivelor de recuzare prevăzute de art. 42 C. proc. civ.

În consecință, față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte constată ca recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 18 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în Dosarul nr. x/44/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica, astăzi, 18 mai 2017.