Alternative territorial competence in labor disputes: claimant's forum choice determines jurisdiction

Decizia nr. 778/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Vâlcea, la data de 4 martie 2016, disjunsă din Dosarul nr. x/90/2016, prin încheierea de ședința din 22 noiembrie 2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA Râmnicu-Vâlcea, solicitând să se constate nulitatea absolută a clauzei din actele adiționale la contractul individual de muncă, încheiate pentru perioada 2001-prezent, și să se dispună obligarea angajatorului: să o încadreze în condiții deosebite de muncă conform Legii nr. 19/2000, respectiv Legii nr. 263/2010; să achite contribuția la asigurările sociale, în procentele corespunzătoare condițiilor deosebite de muncă, pentru perioada 01 aprilie 2001-până la data pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile, potrivit Legii nr. 19/2000, respectiv Legea nr. 263/2010; să emită declarații rectificative pentru această perioadă și să Ie depună la C. Vâlcea.

Prin sentința nr. 1716 din 22 noiembrie 2016, Tribunalul Vâlcea. secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță învestită a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, conflictele de muncă se adresează instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a reținut ca în raport de dispozițiile legale menționate, având în vedere că reclamanta are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Gorj, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Astfel învestit prin declinare, Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 241 din 20 februarie 2016 a declinat, rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea și, constatând ivit conflictul de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Gorj a reținut că acțiunea dedusă judecății are ca obiect un conflict de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, din interpretarea cărora rezultă că cererile referitoare Ia soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliu! sau locul de muncă reclamantul.

S-a reținut că la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta avea domiciliul în com. Baia de Fier, județul Gorj, deci în circumscripția Tribunalului Gorj, însă a adresat cererea de chemare în judecată Tribunalului Vâlcea, în circumscripția căruia se afla locul de muncă al acesteia, manifestându-și astfel dreptul de opțiune între cele două instanțe competente alternativ, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

În consecință, s-a reținut că instanța competentă pentru soluționarea cauzei este Tribunalul Vâlcea, instanță investită inițial cu soluționarea cauzei de către reclamantă.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportai la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă face parte din categoria conflictelor de muncă, iar potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

În acest sens, art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Art. 216 din același act normativ stipulează astfel: "Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele C. proc. civ.’’

Astfel, potrivit art. 116 C. proc. civ.: ‚,Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 116 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, opțiune care se manifestă prin învestirea uneia dintre instanțele deopotrivă competente.

În cauza de față, domiciliul reclamantei este, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă încheiat la 20 martie 2015, aflat la pag. 3, 7-18 în dosarul Tribunalului Vâlcea, în com. Baia de Fier, județul Gorj, iar sediul angajatorului SC B. SA se află în localitatea Râmnicu-Vâlcea, județul Vâlcea.

Reiese deci că, atât Tribunalul Vâlcea, cât și Tribunalul Gorj, erau alternativ competente în soluționarea cauzei, reclamanta având alegerea între acestea două.

Or, reclamanta, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Vâlcea a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, astfel încât nu este posibil ca ulterior să se pună în discuție o altă competență teritorială prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenței care ar nega opțiunea reclamantei, parte căreia legea îi acordă exclusiv acest drept procesual.

Astfel cum deja s-a arătat, opțiunea reclamantei între instanțele deopotrivă competente teritorial indicate de art. 210 din Legea nr. 62/2011 poate fi exercitată la momentul sesizării instanței de judecată, ceea ce, în speță, s-a și întâmplat.

Față de cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește că, în cauză, competența de soluționare revine Tribunalului Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.