Appeal in annulment dismissed as tardy due to failure to prove timely knowledge of irrevocable, non-executable judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as time-barred the appeal in annulment filed by the applicant against a prior decision, leaving the underlying decision of 3 December 2015 (which had previously dismissed an appeal for inadmissibility) as final and in force. The dispute concerned the procedural validity of a *contestație în anulare* (appeal in annulment) directed against an irrevocable judicial ruling that did not involve compulsory execution, specifically whether the filing occurred within the statutory deadline. Applying Article 319(2) of the Civil Procedure Code, the court held that for such non-executable irrevocable judgments, the deadline is the shorter of 15 days from knowledge or one year from when the judgment became irrevocable; as proof of knowledge was lacking, the objective one-year period applied, expiring on 3 December 2016. Since the petition was filed on 20 February 2017, the court applied the forfeiture of rights under Article 103(1) of the Civil Procedure Code, concluding that the appeal was tardy and thereby rejecting it.
Legislator headnote
AI generatedart. 319 alin. (2) C. proc. civ, art. 101 alin. (3) C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ; Appeal in annulment dismissed as tardy due to failure to prove timely knowledge of irrevocable, non-executable judgment: The dispute concerned the procedural validity of a *contestație în anulare* (appeal in annulment) directed against an irrevocable judicial ruling that did not involve compulsory execution, specifically whether the filing occurred within the statutory deadline. Applying Article 319(2) of the Civil Procedure Code, the court held that for such non-executable irrevocable judgments, the deadline is the shorter of 15 days from knowledge or one year from when the judgment became irrevocable; as proof of knowledge was lacking, the objective one-year period applied, expiring on 3 December 2016. Since the petition was filed on 20 February 2017, the court applied the forfeiture of rights under Article 103(1) of the Civil Procedure Code, concluding that the appeal was tardy and thereby rejecting it.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedDetermines the statutory deadline for filing the appeal in annulment, establishing the basis for the timeliness assessment leading to dismissal.
Provides the legal consequence of forfeiture (decadere) for failing to exercise the appeal within the legal term, justifying the rejection of the appeal.
Full text
Decizia nr. 770/2017
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2752 din 3 decembrie 2015, Înalta Curte de Casație ți Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 509 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/32/2014.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 20 februarie 2017, cerere trimisă prin poștă la data de 17 februarie 2017, A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2752 din 3 decembrie 20.15 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. secția I civilă, solicitând anularea acestei hotărâri și rejudecarea recursului.
În ședința publică din 12 mai 2017, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității formulării contestației în anulare, pe care o va admite pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ.: Contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Textul citat face distincție între hotărârile judecătorești după modul în care sunt supuse sau nu executării silite, în raport de această distincție fiind stabilite termene diferite de formulare a contestației în anulare.
În ceea ce privește hotărârile judecătorești irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, adică acele hotărâri judecătorești care nu cuprind în dispozitivul lor dispoziții susceptibile a fi puse în executare, legiuitorul stabilește un termen obiectiv și altul subiectiv, în raport de care calculează termenul de formulare a contestației în anulare. Astfel, termenul subiectiv este cei de 15 zile și se aplică atunci când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, iar cel obiectiv este cel de un an și devine incident atunci când nu se poate stabili data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea judecătorească.
În cauză, obiectul contestației în anulare îl reprezintă Decizia nr. 2752 din 3 decembrie 2015, prin care Înalta Curte de Casație și justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 509 din 7 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, adică o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă de executare silită,
În această situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Întrucât nu s-a făcut dovada datei la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, termenul de formulare a contestației în anulare este cel de un an, care curge de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv 3 decembrie 2015.
Potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., „Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare", astfel că termenul de formulare a contestației în anulare s-a împlinit la data de 3 decembrie 2016.
Prezenta contestație în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 februarie 2017 și trimisă prin poștă la data de 17 februarie 2017, fiind depășit, astfel, termenul legal de declarare a contestației, motiv pentru care intervine sancțiunea decăderii din dreptul de a formula această cale de atac, sancțiune prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care arată că: „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei."
Deoarece nu a fost invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentru declararea căii extraordinare de atac de retractare a fost depășit, contestația în anulare va fi respinsă ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2752 din 3 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/32/2014.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.