Motion to annul against final judgment on lateness inadmissible per exhaustive Article 503 list.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the motion to annul filed against its own Decision No. 341/2017, which had previously rejected as tardy the appellant's appeal against a lower court ruling; the dismissal is final and without further recourse. The dispute arose from the appellant's attempt to challenge, via the extraordinary remedy of a motion for annulment, a decision that had been rejected on procedural grounds due to lateness. The Court held that the extraordinary remedy is governed by Article 503 of the Civil Procedure Code, which exhaustively and limitatively enumerates the judgments subject to this remedy, and that allowing it against decisions not listed would violate the principles of legality and constitutional equality before the law, as procedural rules on court access are of public order; consequently, the motion was rejected as inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 126 alin. (2) din Constituția; Motion to annul against final judgment on lateness inadmissible per exhaustive Article 503 list: Totodată, din formularea art. 503 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare, reiese că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu contestație în anulare este limitativă, nepermițând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac și împotriva altor hotărâri.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 735/2017
Asupra contestației în anulare constată următoarele:
Prin Decizia nr. 341 din 17 februarie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardiv, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2409 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare A.
Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Se reține că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.
Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Totodată, din formularea art. 503 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare, reiese că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu contestație în anulare este limitativă, nepermițând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac și împotriva altor hotărâri.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.
Pentru toate aceste considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 341 din 17 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2017.