Compensatory rent dispute barred by non-appealability of labor conflict judgments

Decizia nr. 2193/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 11 august 2015, sub nr. x/104/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Timiș, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii chiriei compensatorii neachitate pe perioada iulie 2012 - septembrie 2013, în cuantum de 22.229 lei, astfel cum rezultă din adresa Compartimentului economic al pârâtului, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective, conform indicelui de inflație.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 22, 23 și 25 din O.U.G. nr. 27/2006 completată și aprobată prin Legea nr. 45/2007, precum și prevederile art. 16 din Constituția României, art. 20 și 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 6 și 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 30 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1285 din data de 10 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/104/2015, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Timiș, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel reclamanta A.

Prin decizia nr. 2590 din data de 11 mai 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1285 din data de 10 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/104/2015, în contradictoriu cu intimatul-pârât Tribunalul Timiș.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 iulie 2016.

Prin rezoluția din data de 7 iulie 2016, s-a dispus comunicarea cererii motivate de recurs către intimatul-pârât Tribunalul Timiș, care, în termen legal, nu a depus întâmpinare.

Prin aceeași rezoluție, completul de filtru C7, a dispus, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea formalităților de comunicare.

Raportul a fost comunicat părților, în vederea depunerii, în termen de 10 zile de la comunicare, a punctelor de vedere asupra acestuia, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

În termen legal, intimatul-pârât Tribunalul Timiș nu a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

La data de 29 septembrie 2016, data poștei, recurenta-reclamantă a depus, în termen legal, punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, considerând, în esență, că recursul pe care l-a declarat este admisibil în principiu și solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii atacate.

Prin punctul de vedere formulat, recurenta-reclamantă a arătat că înțelege să uzeze de calea extraordinară de atac a recursului, apreciind că nu i se poate îngrădi dreptul de a beneficia de această cale de atac, întrucât o asemenea situație ar echivala cu o încălcare a principiului accesului nediscriminatoriu la actul de justiție.

În susținerea poziției exprimate, recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 126 alin. (3) și ale art. 124 alin. (1) și (2) din Constituția României.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 octombrie 2016, s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 11 noiembrie 2016, fără citarea părților.

Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin decizia nr. 2590 din data de 11 mai 2016, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1285 din data de 10 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Olt, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/104/2015, în contradictoriu cu intimatul-pârât Tribunalul Timiș, cu mențiunea că decizia este definitivă.

Împotriva acestei decizii definitive, reclamanta a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 iulie 2016.

Prin motivele de recurs recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de către instanța de apel și cea de fond în prezentul dosar și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Totodată, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu referire la excepția de neconstituționalitate privind interpretarea legii, respectiv a art. 23 alin. (7) din O.U.G. nr. 27/2006, completată și aprobată prin Legea nr. 45/2007, apreciind că interpretarea potrivit căreia textul legal invocat se referă numai la dreptul judecătorilor cărora li s-a atribuit locuință de serviciu în natură este una restrictivă și contrară legii supreme, precum și normelor de drept intern și european.

Potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un conflict de muncă, respectiv un litigiu prin care recurenta-reclamantă solicită obligarea pârâtului Tribunalul Timiș la plata contravalorii chiriei compensatorii neachitate pe perioada iulie 2012 - septembrie 2013, în cuantum de 22.229 lei, actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective.

Față de cele sus menționate, decizia nr. 2590 din 11 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă acestei căi extraordinare de atac, fiind pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri ce poate fi atacată numai cu apel.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituția României.

Pentru considerentele sus-menționate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de către recurenta-reclamantă, se reține că, în teoria și practica judiciară, s-a conturat opinia conform căreia cererile accesorii, formulate într-o cale de atac neprevăzută de lege, nu vor putea fi analizate, deoarece nu învestesc instanța.

Dacă nu s-ar proceda astfel, pe de o parte, s-ar ajunge în situația în care, într-o cale de atac inadmisibilă, s-ar deschide posibilitatea formulării unor cererii care ar avea ca singur rezultat prelungirea duratei procesului, iar, pe de altă parte, instanța s-ar pronunța asupra unei chestiuni invocate într-o cale de atac cu care nu a fost legal învestită, ceea ce nu este permis.

Prin urmare, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (7) din O.U.G. nr. 27/2006 este formulată de către recurenta-reclamantă într-o cale de atac - recurs - inadmisibilă, situație în care această excepție nu poate fi analizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2590 din 11 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2016.