Maintenance of preventive detention for aggravated theft: sufficiency of grounds under 4-year penalty threshold and recidivism
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s order to maintain preventive detention and holding the defendant liable for 700,000 lei in judicial costs. The dispute concerned the legality and relevance of the preventive arrest measure following a conviction for aggravated theft in the first instance and a subsequent affirmation in appeal, where the defendant challenged the continued detention during the cassation phase. The court ruled that the detention remained lawful and necessary because the statutory prerequisites were satisfied: the offense carried a penalty exceeding four years, the defendant had been sentenced to four years’ imprisonment, and he was a recidivist, pursuant to Article 300(1) of the Code of Criminal Procedure and Article 160(b).
Legislator headnote
AI generatedart. 209 alin. (1) lit. e) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen, art. 3001 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Maintenance of preventive detention for aggravated theft: sufficiency of grounds under 4-year penalty threshold and recidivism: The dispute concerned the legality and relevance of the preventive arrest measure following a conviction for aggravated theft in the first instance and a subsequent affirmation in appeal, where the defendant challenged the continued detention during the cassation phase. The court ruled that the detention remained lawful and necessary because the statutory prerequisites were satisfied: the offense carried a penalty exceeding four years, the defendant had been sentenced to four years’ imprisonment, and he was a recidivist, pursuant to Article 300(1) of the Code of Criminal Procedure and Article 160(b).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal against the order regarding preventive detention as unfounded.
Procedural rule applied in the dispositive, likely regarding the execution of the decision or costs implications.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Ploiești, prin sentința penală nr. 525 din 12 februarie 2004, a condamnat pe inculpatul S.P. zis P. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
A dedus durata reținerii și arestării preventive de la 8 februarie 2004 la zi, a menținut starea de arest și a prelungit-o până la 12 martie 2004.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 280 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Prahova.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, cauza fiind înregistrată sub nr. 3371/2004 la Curtea de Apel Ploiești. La 28 aprilie 2004 s-a procedat la verificarea din oficiu potrivit art. 3001 C. proc. pen., a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Constatând că măsura arestării preventive este legală și temeinică prin încheierea de ședință din 28 aprilie 2004 având în vedere dispozițiile art. 160b alin. (1), raportat la art. 3001 alin. (3), Curtea a menținut starea de arest.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care a criticat-o ca netemeinică și nelegală și a cerut casarea și punerea în libertate.
Recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat pedepsită cu pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Inculpatul a fost condamnat în primă instanță la 4 ani închisoare, pedeapsă menținută și în apel, iar împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul.
Instanța de recurs verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, la primirea dosarului a constatat că aceasta este legală și temeinică și că se impune menținerea ei dat fiind că temeiurile care au dus la luarea ei se mențin, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, a fost condamnat în primă instanță la 4 ani închisoare, iar inculpatul este recidivist.
Așa fiind se constată că recursul declarat este nefondat și conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva încheierii de ședință din 28 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Ploiești în dosarul nr. 3371/2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2004.