Dismissal of appeal challenging refusal to initiate criminal proceedings for judicial abuse due to expiration of statute of limitations

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din 3 iulie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul B.T., pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 288 alin. (2) și art. 246 C. pen., și față de executorul judecătoresc P.V., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Această soluție a fost adoptată ca urmare a memoriilor succesive adresate de petentul I.V.V. în cursul anului 2002 atât Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și Prefecturii municipiului București, memorii prin care au fost reclamate abuzuri săvârșite de judecătorii instanțelor de fond, apel și recurs care au soluționat dosarul civil nr. 6090/1997 al Judecătoriei sectorului 1 București.

Avându-se în vedere legătura existentă între faptele sesizate, unele vizând judecători ai Curții de Apel București, competența de soluționare a plângerii a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică care, prin rezoluția 134/ P din 22 aprilie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.E., T.M., P.A., F.E. și S.G. (toți judecători), pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., motivându-se că nu există elemente care să contureze comiterea vreunei fapte penale, în sensul învederat de petiționar.

Prin aceiași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei față de B.T. (judecător) și P.V. (executor judecătoresc) și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru continuarea cercetărilor sub aspectul infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

S-a motivat în cuprinsul rezoluției atacate că, prin sentința civilă nr. 6126 din 13 mai 2003 (Dosar nr. 6090/1997) judecătorul B.T., a respins contestația incident la executare pentru lipsa calității procesuale active a Serviciului executorilor judecătorești. Întrucât sentința respectivă i-a fost comunicată cu întârziere, petentul I.V.V. a atacat-o cu apel și recurs după 3 ani, ambele forme de atac fiindu-i respinse.

Totodată, s-a reținut că în apel și recurs petentul I.V.V. a invocat și faptul că judecătorul B.T. a făcut modificări în minută, ștergând fraza referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea sa și că aceste modificări s-au făcut anterior sau concomitent cu redactarea, în perioada 13 mai 1997, cu data pronunțării, 25 iulie 1997.

Cum termenul curs de la pronunțarea sentinței civile nr. 6126/1997 fac incidente dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a conchis că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.T.

Aceeași soluție a fost adoptată și față de executorul judecătoresc P.A., care a pus în executare sentința civilă nr. 2736 din 20 martie 1995 a Judecătoriei sectorului 1 București.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul I.V.V., solicitând desființarea ei și infirmarea soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Recursul este neîntemeiat.

Intervenția prescripției răspunderii penale, face imposibilă efectuarea urmăririi penale, așa încât, atât rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale cât și hotărârea instanței de fond sunt legale și temeinice.

În consecință, recursul va fi respins, ca nefondat, iar petiționarul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.V.V. împotriva sentinței penale nr. 65 din 21 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2004.