Inadmissibility of extraordinary appeal against non-appealable order on civil case transfer
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal against annulation (contestație în anulare) filed by a party who had previously sought the transfer of a civil case from the Dolj Court of Appeal, thereby upholding the prior decision that had rejected the transfer request. The dispute centered on the procedural admissibility of using extraordinary appeals to challenge a court order regarding the transfer of jurisdiction within a civil proceeding pending since 2009. The decisive legal basis was Article 40(4) of the Code of Civil Procedure, which stipulates that decisions on case transfer are issued without detailed reasoning and are subject to no means of appeal; the court applied the legal maxim that where the legislature does not distinguish between ordinary and extraordinary appeals, neither may the judge, holding that recognizing such an appeal would violate the principles of legality and procedural public order.
Legislator headnote
AI generatedart. 40 alin. (4) C. proc. civ, art. 126 alin. (2) din Constituția; Inadmissibility of extraordinary appeal against non-appealable order on civil case transfer: Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 1341/2017
Asupra contestației în anulare constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 1.055 din 15 iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea procesului civil ce formează obiectul Dosarului nr. x/215/2009*/a1 al Tribunalului Dolj.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în anulare A.
Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce urmează.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă niciunei căi de atac.
Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între aceste căi de atac. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo asemenea distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțată cu nesocotirea lor.
Pentru aceste considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1.055 din 15 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2017.
Procesat de GGC - N