Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1217/2017 AI generated

Compensation claim under Law No. 10/2001; appeal held inadmissible as appellate ruling final, claim for equivalent measures intact.

Case Number Decizia nr. 1217/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal (recurs) filed by the defendant commune against the appellate decision of the Brașov Court of Appeal, which had reversed the first-instance judgment, admitted the claimant's contestation under Law No. 10/2001, and ordered the defendant to issue a new decision proposing equivalent compensation measures under Law No. 165/2013 for a house and annexes nationalized under Decree No. 224/1951. The High Court held that, under Article 26(3) of Law No. 10/2001 as harmonized with Articles 7(1)–(2) of Law No. 76/2012 and Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, a first-instance judgment in such a case is appealable only by appeal (apel) to the court of appeal, whose decision is final and not subject to further appeal. Thus, the appellate decision is definitive, no further recourse lies against it, and the appeal was rejected as inadmissible under Article 493(5) of the Civil Procedure Code, with the defendant prevailing on the procedural point while the claimant's substantive right to compensation remains intact.

Legislator headnote

AI generated

art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 129 din Constituție; Compensation claim under Law No. 10/2001; appeal held inadmissible as appellate ruling final, claim for equivalent measures intact: 10/2001, and ordered the defendant to issue a new decision proposing equivalent compensation measures under Law No. 165/2013 for a house and annexes nationalized under Decree No. 224/1951. The High Court held that, under Article 26(3) of Law No. 10/2001 as harmonized with Articles 7(1)–(2) of Law No. 76/2012 and Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code, a first-instance judgment in such a case is appealable only by appeal (apel) to the court of appeal, whose decision is final and not subject to further appeal. Thus, the appellate decision is definitive, no further recourse lies against it, and the appeal was rejected as inadmissible under Article 493(5) of the Civil Procedure Code, with the defendant prevailing on the procedural point while the claimant's substantive right to compensation remains intact.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code proposed judgment procedural rights right to remain standing to appeal right to compensatory damages

Cited Legislation

AI generated
art. 493 alin. (5) C. proc. civ
Basis for dismissing the appeal as inadmissible by simplified procedure.
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001
Din coroborarea dispozițiilor legale sus evocate, rezultă că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.
art. 129 din Constituție
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează îh condițiile legii.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Basis for dismissing the appeal as inadmissible by simplified procedure.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Decizia nr. 1217/2017

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1950/Ap din 22 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a fost admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 96/S din 26 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă; a fost schimbată, în tot, sentința apelată în sensul că a fost admisă contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de contestatoarea A. împotriva Dispoziției nr. 214 din 11 decembrie 2015, emisă de pârâtă; a fost obligată pârâta com. Mândra să emită o nouă decizie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013, pentru imobilul-casă și anexe, care a fost situat în satul Șona, com. Mândra, județul Brașov, preluat în baza Decretului nr. 224/1951.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă com. Mândra, prin primar, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe roiul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 4 mai 2017.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată. înregistrată la data de 21 ianuarie 2016 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, sub nr. x/62/2016, reclamanta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr. 214 din 11 decembrie 2015, emisă de pârâta com. Mândra, prin care a fost respinsă notificarea din 20 iulie 2001, formulată prin executorul judecătoresc B., și să se constate dreptul său la despăgubiri pentru imobilul compus din trei camere, verandă și trei pivnițe, cu structura de rezistență din zidărie din piatră și cărămidă, situat în com. Mândra, sat Sona.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001.

Prin sentința nr. 96/S din 26 mai 2016, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a respins contestația formulată de contestatoarea A., împotriva Dispoziției 214 din 11 decembrie 2015, emisă de com. Mândra, prin primar.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare: „Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel."

În cauză, cererea de chemare în judecată având ca obiect contestația formulată de reclamanta Stoica Victoria împotriva Dispoziției nr. 214 din 11 decembrie 2015, emisă de pârâta com. Mândra în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, la 21 ianuarie 2016, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Dispozițiile art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2032 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menționează că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dispozițiile alin, I fiind incidente și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusa recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date fii apel, iară drept de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează îh condițiile legii.

Din coroborarea dispozițiilor legale sus evocate, rezultă că împotriva sentinței pronunțate de tribunal, prin care a fost soluționată cererea de chemare în judecată formulată în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, poate fi exercitată numai calea de atac a apelului.

În cauză, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 96/S din 26 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a fost soluționat definitiv de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin Decizia nr. 1950/Ap din 22 decembrie 2016 - obiect al recursului pendinte.

Prin urmare, Decizia nr. 1950/Ap din 22 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, este definitivă, în înțelesul dispozițiilor legale menționate, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentă-pârâtă com. Mândra, prin primar, împotriva Deciziei nr. 1950/Ap din 22 decembrie 2016. pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentă-pârâtă com. Mândra, prin primar, împotriva Deciziei nr. 1950/Ap din 22 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2017.