Continuation of pre-trial detention for high-danger fraud offenses: irrelevance of substantive defenses to urgent custody review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the Court of Appeal's order to maintain pre-trial detention and obliging the appellant to pay judicial costs. The dispute concerned the continuation of preventive custody while the defendant appealed his first-instance conviction for fraud offenses (under Articles 174 and 175 of the Penal Code), which had resulted in an 8-year prison sentence and the revocation of his conditional release; the defendant argued his detention was unjustified because the underlying evidence was fabricated through coercion and intoxication. The Supreme Court ruled that the defendant's arguments constituted merits-based grounds for cassation that were irrelevant to the procedural review of the detention measure, finding that the original legal basis for preventive arrest under Article 148(1)(h) of the Code of Criminal Procedure remained valid due to the high social danger of the offenses and the risk of the defendant evading justice.
Legislator headnote
AI generatedArt. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen, art. 20 C. pen, art. 61 C. pen, art. 34 C. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen; Continuation of pre-trial detention for high-danger fraud offenses: irrelevance of substantive defenses to urgent custody review: Prin sentința penală nr. 865 din 16 septembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) din același cod, a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la 26 martie 2004 de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 937/2004, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat C.I.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că în cauză temeiurile măsurii arestării preventive a inculpatului apelant subzistă, iar lăsarea lui în libertate constituie pericol pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cale de atac motivată pe greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției sale, sens în care, în opinia sa, se impune achitarea sau trimiterea cauzei pentru rejudecare sau restituire la parchet, întrucât la urmărirea penală a fost obligat să dea declarații, după ce a fost îmbătat fără voința sa și are martori pentru a proba cele invocate, dosarul fiindu-i „fabricat”.
Recursul declarat nu este fondat.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile înscrise în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin sentința penală nr. 865 din 16 septembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) din același cod, a condamnat pe inculpat la 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
Totodată, în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 472 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Deva.
În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 8 ani închisoare.
În cursul judecării apelului declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, la termenul de judecată din 26 martie 2004, în conformitate cu dispozițiile art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, reținându-se că acesta a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Referitor la motivele de recurs invocate, acestea constituie cazuri de casare pe fondul cauzei, nerelevând însă temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive.
Trecând la verificarea, din oficiu, a temeiniciei și legalității încheierii recurate, Curtea constată că inculpatul nu a invocat nici un motiv de casare a încheierii.
Ori, în raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și pentru a exista garanția că el nu se va sustrage de la mersul normal al judecății, Curtea apreciază, într-adevăr, există în continuare temeiuri care justifică menținerea lui în stare de arest preventiv.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I., împotriva încheierii de ședință din 26 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 937/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.