Annulment of final judgment for illegal summons; rebuttal of presumed procedural harm and cure of nullity

A.Contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiţii de admisibilitate. B. Citarea. Nulitate expresă

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : contestaţie în anulare

-citarea

- nulitate expresă

C. proc. civ. din 1865, art. 317 alin. (1), pct.1,

art. 105 alin.2, art. 107

A. Potrivit dispozițiilor art. 317 alin.1 pct.1 C.proc.civ. 1865, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii. Prevederile art. 317 alin.1 pct.1 C.proc.civ. 1865 sunt incidente în situația în care partea nu a fost deloc citată sau procedura de citare nu a fost legal îndeplinită,iar partea a lipsit, astfel încât viciul de procedură nu s-a acoperit în condițiile art. 89 alin.2 C.proc.civ. 1865.

B.Citarea este actul de procedură prin care participanţii la procesul civil sunt înştiinţaţi cu privire la existenţa procesului, a termenului şi a locului unde se va desfăşura judecata, a necesităţii îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege sau fixate de judecător. Prin citarea părţilor se asigură respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare. Sancţiunea care intervine în cazul nelegalei citări este nulitatea expresă, condiţionată de vătămare, potrivit art. 105 alin.2 şi art. 107 C.proc.civ. 1865. Potrivit art. 105 alin.2 teza a II-a C.proc.civ. 1865, în cazul nulităţilor anume prevăzute de lege (exprese), cum este cazul normelor privind citarea, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Atunci când se invocă o nulitate expresă, deşi aplicarea sancţiunii nu intervine automat, fiind condiţionată de vătămare, partea care invocă nulitatea nu mai trebuie să facă dovada vătămării, pentru că aceasta este prezumată, însă partea adversă poate proba inexistenţa vătămării.

Secţia a-II-a civilă, Decizia nr. 1207 din 19 septembrie 2017

I. Prin Decizia nr. 2134/14.12.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. x/2/2015, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. şi de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 712 din 21.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă.

II. Împotriva acestei decizii, la 08.03.2017, a formulat contestaţie în anulare recurenta-pârâtă B., solicitând anularea parţială a hotărârii atacate şi rejudecarea recursului său.

În motivarea contestaţiei în anulare, recurenta a invocat prevederile art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865 şi a susţinut că procedura de citare a sa pentru termenul din 23.11.2016, când s-a judecat pricina în recurs, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.

Astfel, contestatoarea a arătat că nu a fost citată la sediul profesional al reprezentantului convenţional, avocat C., din Bucureşti, sector 1, unde avea domiciliul procesual ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură în cauză, acest domiciliu fiind indicat atât în cuprinsul recursului motivat, cât şi în întâmpinarea la recursul părţii adverse.

Prin urmare, contestatoarea consideră că nu a fost citată cu respectarea exigenţelor impuse de art. 88 alin.1 pct.4 şi art. 90 alin.1 C.pr.civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii prevăzute de art. 105 alin.2 C.pr.civ.

III. Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare la 03.04.2017, solicitând respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimata a arătat că noul avocat ales al pârâtei, dl.C., nu a indicat în cererea de recurs persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, conform art. 93 C.pr.civ., nefiind îndeplinite condiţiile alegerii de domiciliu.

De asemenea, contestatoarea a fost citată şi la sediul vechiului avocat ales, a avut cunoştinţă de termenul de judecată, s-a prezentat la acesta şi a formulat mai multe cereri, atât oral, cât şi în scris, fiind acoperit orice viciu de citare, conform art. 89 C.pr.civ.

În cauză, scopul procedurii de citare a fost îndeplinit, partea având cunoştinţă de existenţa procesului şi exercitându-şi drepturile procesuale, astfel că nu se poate susţine că nu ar fi fost respectate principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare.

IV. Analizând argumentele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare, subsumate motivului prevăzut de art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865, privind nelegala citare, Înalta Curte reţine următoarele:

1. Contestația în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, îmbracă două forme: contestația în anulare obișnuită sau de drept comun (art. 317 C.pr.civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C.pr.civ.).

Contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată pentru două motive, prevăzute de art. 317 C.pr.civ. 1865:

- când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

- când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Potrivit dispozițiilor art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare cu partea nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

Prevederile art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865 se referă, deci, la instituția de drept procesual privind procedura de citare a părților în procesul civil, acest motiv de contestație devenind incident în situația în care partea nu a fost deloc citată sau procedura de citare nu a fost legal îndeplinită și partea a lipsit, astfel încât viciul de procedură nu s-a acoperit în condițiile art. 89 alin.2 C.pr.civ. 1865.

Citarea este actul de procedură prin care participanţii la procesul civil sunt înştiinţaţi cu privire la existenţa procesului, a termenului şi a locului unde se va desfăşura judecata, a necesităţii îndeplinirii unor obligaţii prevăzute de lege sau fixate de judecător. Prin citarea părţilor se asigură respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

Sancţiunea care intervine în cazul nelegalei citări este nulitatea expresă, condiţionată de vătămare, potrivit art. 105 alin.2 şi art. 107 C.pr.civ. 1865.

Pentru a fi admisă contestaţia în anulare obișnuită pentru motivul prevăzut de art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865, cu consecinţa anulării hotărârii atacate, este necesară îndeplinirea cumulativă a cerinţelor nulităţii condiţionate prevăzute de art. 105 alin.2 C.pr.civ. 1865 şi anume:

- hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor procedurale privind citarea;

- hotărârea astfel pronunţată a produs părţii o vătămare procesuală, în sensul de prejudiciu cauzat prin limitarea drepturilor procesuale;

- vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură.

Potrivit art. 105 alin.2 teza a II-a C.pr.civ. 1865, în cazul nulităţilor anume prevăzute de lege (exprese), cum este cazul normelor privind citarea, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Cu alte cuvinte, atunci când se invocă o nulitate expresă, deşi aplicarea sancţiunii nu intervine automat, fiind condiţionată de vătămare, partea care invocă nulitatea nu mai trebuie să facă dovada vătămării pentru că aceasta este prezumată, însă partea adversă poate proba inexistenţa vătămării.

2. În cauză, chiar şi în situaţia în care recurenta-pârâtă ar fi trebuit citată la domiciliul ales prin recursul motivat înregistrat la 24.05.2016, nu este incidentă sancţiunea nulităţii actului de procedură, din moment ce prezumţia legală relativă de vătămare aplicabilă în cazul nulităţii exprese a fost răsturnată prin dovada contrarie.

Astfel, scopul citării a fost atins, recurenta-pârâtă având cunoştinţă de termenul din 23.11.2016, astfel cum rezultă din actele şi cererile depuse la dosar de avocatul acesteia:

- la 17.11.2016 împuternicitul părţii a primit, la cererea sa, copii din dosarul de recurs;

- la 18.11.2016 a formulat întâmpinare la recursul părţii adverse, indicând în antet termenul din 23.11.2016;

- la 22.11.2016 a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru şi cerere de strigare a cauzei după ora 11,00, în ambele petiţii indicând în mod expres în antet termenul din 23.11.2016.

De asemenea, au fost respectate principiile contradictorialității și dreptului la apărare, întrucât recurenta-pârâtă a avut posibilitatea să îşi susţină cauza şi să formuleze apărări, depunând întâmpinare, cerere de repunere pe rol şi apoi concluzii scrise detaliate, după ce instanţa a amânat pronunţarea.

Ca urmare, recurenta-pârâtă nu a fost prejudiciată în exercitarea drepturilor sale procesuale prin faptul că a fost citată la domiciliul ales la avocatul care a redactat şi depus declaraţia iniţială de recurs, această modalitate de citare atingându-şi scopul de a încunoștința partea cu privire la termenul de judecată, astfel cum s-a dovedit prin demersurile şi actele făcute de avocatul care a redactat motivele de recurs.

3. Pe de altă parte, încălcarea normelor privind citarea atrage sancţiunea nulităţii relative, care poate fi invocată numai de partea interesată, în condiţiile art. 108 alin.2 şi 3 C.pr.civ. 1865. Astfel, neregularitatea citării se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.

În cauză, neregularitatea menţiunilor din citaţia comunicată recurentei-pârâte la 21.06.2016 putea fi cunoscută de partea interesată să invoce nulitatea în condiţiile în care la data de 17.11.2016 împuternicitul părţii a solicitat şi primit copii ale actelor din dosar. Cu toate acestea, deşi avea posibilitatea să invoce nelegala citare şi să solicite amânarea judecăţii, pentru termenul din 23.11.2016 avocatul recurentei-pârâte a cerut doar ca dezbaterile să înceapă după o anumită ora, iar apoi, după închiderea dezbaterilor şi amânarea pronunţării, a formulat fără nicio rezervă concluzii scrise pe fondul recursului.

Neinvocarea de către avocatul recurentei-pârâte, la al cărui sediu profesional pretinde că şi-a ales domiciliul, a neregularităţii procedurii de citare până la termenul din 23.11.2016 şi nici chiar prin cererea de repunere pe rol formulată după terminarea şedinţei publice, a dus la acoperirea acestei neregularităţi.

4. Constatând că motivul prevăzut de art. 317 alin.1 pct.1 C.pr.civ. 1865 nu este incident în cauză, în baza art. 319-320 C.pr.civ. 1865, Înalta Curte a respins contestaţia în anulare.