Driver's license suspension challenge rejected; joinder ruling upheld as preliminary chamber properly resolved all requests before trial referral.

Cameră preliminară. Reunirea cauzelor

C. proc. pen., art. 43, art. 342

Atât în raport cu dispoziţiile art. 43 şi art. 45 alin. (2) C. proc. pen., cât şi în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. d) şi alin. (7) C. proc. pen., reunirea cauzelor se poate realiza numai după parcurgerea procedurii de cameră preliminară. În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară poate trimite cauza unei instanţe pentru a aprecia cu privire la reunirea cu o cauză aflată pe rolul acesteia, numai după parcurgerea procedurii de cameră preliminară şi dispunerea începerii judecăţii. Dispoziţia de trimitere a cauzei pentru a se aprecia cu privire la reunire poate fi cuprinsă în încheierea prin care se dispune începerea judecăţii.

I.C.C.J., Secţia penală, judecător de cameră preliminară, încheierea nr. 827 din 14 septembrie 2017

Prin încheierea din camera de consiliu din 16 iunie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 345 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (2) C. proc. pen., au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpatul A.

S-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din 10 aprilie 2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

S-a admis cererea inculpatului şi s-a trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru a se aprecia cu privire la reunirea cu dosarul nr. X.

[…]

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul A. a formulat contestaţie, potrivit art. 347 C. proc. pen.

Examinând actele dosarului şi încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 347 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază nefondată contestaţia formulată, pentru următoarele considerente:

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanţe a evaluat corect limitele procedurii reglementate de art. 342 şi urm. C. proc. pen., concluzionând just în sensul legalităţii actelor de urmărire penală, a rechizitoriului întocmit în speţă şi a probelor administrate în faza de urmărire penală.

Reevaluând soluţia dată cererilor şi excepţiilor formulate în camera preliminară de inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată nefondate criticile aduse încheierii din camera de consiliu din 16 iunie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Camera preliminară reprezintă o fază separată a procesului penal, distinctă de urmărirea penală şi de judecată. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii în judecată apare ca o instituţie sui generis, de sine stătătoare. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă. În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată, cât şi a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate.

Din perspectiva exigenţelor art. 342 C. proc. pen., aceste critici pot fi subsumate aspectelor ce ţin de legalitatea sesizării instanţei, de legalitatea administrării probelor şi, în final, de legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.

În motivarea contestaţiei, inculpatul a arătat că încheierea Curţii de Apel Ploieşti este lovită de nulitate, din moment ce aceasta a respins cererile şi excepţiile invocate de acesta şi, totodată, s-a trimis cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru a se aprecia cu privire la reunirea cu dosarul nr. X. Astfel, a considerat că din moment ce instanţa a admis trimiterea cauzei către o altă instanţă în vederea reunirii cauzelor, nu se putea pronunţa pe cereri şi excepţii având în vedere dezînvestirea instanţei.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prima instanţă a menţionat că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află cauza penală nr. X privind pe inculpatul A., în care a fost trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin rechizitoriul din 18 ianuarie 2017, pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie şi refuz sau sustragerea de la prelevarea mostrelor biologice (…).

Totodată, având în vedere că fapta din prezenta cauză a fost comisă la data de 25 iunie 2015, înăuntrul perioadei (…) în care inculpatul a comis actele materiale ale infracţiunii prevăzute în art. 335 alin. (2) C. pen. în dosarul nr. X al Curţii de Apel Bucureşti, instanţa a admis cererea inculpatului de a trimite cauza la această instanţă, pentru a aprecia în legătură cu reunirea cauzelor.

Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că în raport cu prevederile, atât ale art. 43 C. proc. pen., dar şi ale art. 45 alin. (2) C. proc. pen., reunirea cauzelor se poate face dacă acestea se află în faţa primei instanţe.

În acest sens se observă că, prin folosirea în textul precitat a sintagmei „în faţa primei instanţe”, în raport şi cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. d) şi alin. (7) C. proc. pen., precum şi cu denumirea Capitolului II - „Judecata în primă instanţă” din Titlul III - ,,Judecata” al părţii speciale a Codului de procedură penală, legiuitorul a dorit ca reunirea cauzelor să se poată realiza numai după parcurgerea procedurii de cameră preliminară. De altfel, un alt argument în susţinerea acestei teorii îl constituie şi faptul că, în cameră preliminară, procedura filtru este realizată de judecătorul de cameră preliminară şi nu de instanţă.

Prin urmare, în raport cu cele menţionate, judecătorul de cameră preliminară consideră această primă critică a inculpatului ca fiind nefondată, reţinându-se că judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploieşti, în mod corect, s-a pronunţat pe cererile şi excepţiile invocate de inculpat, întrucât, aşa cum s-a argumentat mai sus, reunirea cauzelor se face potrivit textului legal în faţa primei instanţe.

[…]

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 16 iunie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.