Competence for contesting preventive measures follows the court that pronounced the order, not the court receiving the case after declination of territorial jurisdiction

Competenţă. Măsuri preventive. Cameră preliminară. Contestaţie

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- competenţă

- cameră preliminară

- contestaţie

C. proc. pen., art. 205

În temeiul dispoziţiilor art. 205 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu dispune asupra măsurilor preventive se depune la judecătorul de cameră preliminară care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, competenţa de soluţionare a contestaţiei fiind reglementată în raport cu judecătorul de cameră preliminară care a pronunţat încheierea atacată. Prin urmare, în cazul în care judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu dispune menţinerea arestării preventive şi, ulterior, îşi declină competenţa de soluţionare a cauzei pentru necompetenţă teritorială, contestaţia împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive se soluţionează de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară în raport cu judecătorul de cameră preliminară care a pronunţat încheierea de menţinere a arestării preventive, iar nu de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară în raport cu instanţa în favoarea căreia s-a declinat competenţa.

I.C.C.J., Secţia penală, încheierea nr. 588 din 24 octombrie 2017

Prin încheierea din 11 octombrie 2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia invocată de contestatorii inculpaţi A. şi B., prin avocaţi aleşi şi, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a celor două contestaţii formulate de aceştia împotriva încheierii nr. 137 din 5 octombrie 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Buzău, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia penală, judecător de cameră preliminară.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin încheierea nr. 137 din 5 octombrie 2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Buzău a dispus, între altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor A. şi B.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii A. şi B., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 9 octombrie 2017. La termenul de judecată din 11 octombrie 2017 inculpaţii, prin apărători aleşi, au invocat excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a contestaţiilor de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Examinând excepţia invocată şi susţinerile inculpaţilor, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti a constatat că, într-adevăr, prin încheierea nr. 139 din 9 octombrie 2017 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Buzău, cu privire la soluţionarea pe fond a cauzei şi, în baza art. 346 alin. (6), art. 50 alin. (1) raportat la art. 41 şi art. 47 alin. (3) C. proc. pen., s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti (hotărâre definitivă, conform art. 50 alin. 4 C. proc. pen.).

În atare situaţie, la termenul din 11 octombrie 2017, stabilit pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii nr. 137 din 5 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Buzău, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Ploieşti a constatat că, din data de 9 octombrie 2017, competenţa de soluţionare a cauzei pe fond revine Tribunalului Bucureşti, astfel că „instanţa ierarhic superioară” în sensul dispoziţiilor art. 205 alin. (1) C. proc. pen. este judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bucureşti, nu cel de la Curtea de Apel Ploieşti.

Pentru considerentele enunţate, s-a admis excepţia invocată şi, în temeiul dispoziţiilor art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin încheierea nr. 304/CP din 13 octombrie 2017, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti, s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate de către inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii din 5 octombrie 2017 a Tribunalului Buzău, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti şi s-a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit art. 205 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia (împotriva încheierii prin care se dispune asupra măsurilor preventive în camera preliminară) se depune la judecătorul de cameră preliminară care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară.

Raportând aceste prevederi la situaţia din speţă şi având în vedere principiul proximităţii instanţelor de control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti a considerat că judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploieşti este competent să soluţioneze prezentele contestaţii (ambele declarate împotriva încheierii din 5 octombrie 2017 a Tribunalului Buzău).

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Ploieşti.

Astfel, se observă că, potrivit dispoziţiilor art. 205 alin. (1) C. proc. pen., împotriva încheierilor prin care judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată cu rechizitoriu dispune asupra măsurilor preventive, inculpatul şi procurorul pot formula contestaţie, în termen de 48 de ore de la pronunţare sau, după caz, de la comunicare. Contestaţia se depune la judecătorul de cameră preliminară care a pronunţat încheierea atacată şi se înaintează, împreună cu dosarul cauzei, judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la înregistrare.

De asemenea, având în vedere că legiuitorul a instituit principiul proximităţii gradelor de jurisdicţie, competenţa - în căile de atac - este reglementată, în toate situaţiile, în raport cu instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

Aşadar, contestaţia formulată în temeiul art. 205 alin. (1) C. proc. pen. trebuie soluţionată de instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că încheierea nr. 137 din 5 octombrie 2017, prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor A. şi B., a fost pronunţată de Tribunalul Buzău. Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva acestei hotărâri este Curtea de Apel Ploieşti, întrucât aceasta este instanţa ierarhic superioară Tribunalului Buzău.

Împrejurarea că Tribunalul Buzău, prin încheierea nr. 139 din 9 octombrie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, cu privire la soluţionarea pe fond a dosarului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti nu are influenţă asupra stabilirii instanţei competente să judece contestaţia formulată împotriva unei hotărâri anterioare prin care s-a menţinut o măsură preventivă, întrucât, aşa cum s-a menţionat anterior, căile de atac sunt reglementate în raport cu instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorii A. şi B. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, instanţă căreia i-a trimis dosarul spre soluţionare.