Limit of res judicata from criminal judgment in fiscal liability disputes; requirement to join issuing tax authority as defendant
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the tax authority’s appeal, quashed the appellate court’s judgment that had annulled the tax assessment and rejection of the complaint, and remanded the case for re-adjudication, thereby effectively sustaining the state’s challenge to the taxpayer's initial victory. The dispute concerned a tax assessment for unpaid VAT and profit tax liabilities arising from a fiscal inspection, where the lower courts had granted the taxpayer’s claim primarily by invoking the *res judicata* effect of a prior criminal conviction and a procedural error regarding the omission of the issuing tax authority as a party. The Supreme Court held that the lower court failed to verify whether the factual circumstances and tax periods matched those resolved in the criminal case, noting that the *res judicata* of a criminal judgment is limited to the specific civil action resolved therein and does not bind civil courts on the existence of prejudice or liability beyond the state's status as a civil party; additionally, the court found a fundamental procedural defect for failing to involve the specific tax office that issued the original assessment, requiring the remitted court to determine if that entity must be cited as a defendant.
Legislator headnote
AI generatedart. 261 pct. 5 C. proc. civ, art. 28 C. proc. pen, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 497 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Limit of res judicata from criminal judgment in fiscal liability disputes; requirement to join issuing tax authority as defendant: The dispute concerned a tax assessment for unpaid VAT and profit tax liabilities arising from a fiscal inspection, where the lower courts had granted the taxpayer’s claim primarily by invoking the *res judicata* effect of a prior criminal conviction and a procedural error regarding the omission of the issuing tax authority as a party. The Supreme Court held that the lower court failed to verify whether the factual circumstances and tax periods matched those resolved in the criminal case, noting that the *res judicata* of a criminal judgment is limited to the specific civil action resolved therein and does not bind civil courts on the existence of prejudice or liability beyond the state's status as a civil party; additionally, the court found a fundamental procedural defect for failing to involve the specific tax office that issued the original assessment, requiring the remitted court to determine if that entity must be cited as a defendant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the legal basis for quashing the appealed judgment and remanding the case for re-adjudication.
Cited in the dispositive to support the quashing of the judgment and the remittal of the case to the same instance.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Reclamanta SC A. SRL a formulat în contradictoriu cu intimata ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, contestaţie împotriva Deciziei nr. 29 din 18 februarie 2013 privind soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei de impunere nr. 192 din 30 septembrie 2008 privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală din cadrul DGFP Dolj, prin care a solicitat anularea deciziilor mai sus-menţionate, cât şi a tuturor actelor administrative subsecvente, care au fost emise ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 279 din 10 iulie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar în contradictoriu cu intimata ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj şi a anulat Decizia de impunere nr. 192/2008 şi Decizia nr. 29/2013 privind soluţionarea contestaţiei.
3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei nr. 279 din 10 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs DGRFP Craiova pentru motivele încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
3.1. Primul motiv de critică invocat de recurentă este în sensul că hotărârea atacată nu a fost pronunţată în contradictoriu şi cu autoritatea emitentă a Deciziei de impunere nr. 192 din 30 septembrie 2008, AJFP Dolj.
3.2. Un alt motiv de critică vizează nemotivarea hotărârii instanţei de fond, considerându-se că toate susţinerile acesteia sunt neargumentate şi nemotivate în drept, ci doar întemeiate pe soluţia dată în Dosarul penal nr. x/63/2013.
Instanţa de fond, în opinia recurentei, nu a analizat niciuna dintre susţinerile părţilor, înscrisurile depuse la dosar, documentaţia care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 29/2013 şi nu a analizat în sensul susţinerii sau înlăturării concluziilor raportului de expertiză efectuat în dosar, încălcându-se disp. art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
3.3. Cel de-al treilea motiv de recurs priveşte interpretarea trunchiată a prevederilor art. 28 C. proc. pen., în sensul că hotărârea penală definitivă are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile.
Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Noul C. civ. aduce însă reglementări şi schimbări de esenţă cu privire la autoritatea judecătorească a hotărârii penale în sfera dreptului civil.
Noul C. civ. prevede că „instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile legii penale şi nici de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei”.
3.4. Instanţa de fond nu a analizat aspectele reţinute de organul fiscal în actul de control şi anume, faptul că societatea nu a colectat TVA aferentă livrărilor de mărfuri achiziţionate din ţările membre ale Uniunii europene, în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 iulie 2008; a efectuat înregistrări contabile care au dus la diminuarea stocului de marfă evidenţiat în contabilitate, în perioada 2007 - 2008; nu a evidenţiat în contabilitate facturi de livrare marfă pe piaţa internă, în luna aprilie 2007, toate acestea conducând la stabilirea unei baze impozabile suplimentare.
3.5. Instanţa de fond nu a înlăturat motivat şi nici nu a analizat constatările organului de control cu privire la impozitul pe profit, constituie un alt motiv de recurs formulat în cauză.
Organul de control a constatat că în luna martie 2006, societatea a evidenţiat în contabilitate justificarea avansurilor spre decontare ridicate anterior din casierie prin stingerea datoriilor către furnizor în sumă de 1.422.799 RON, fără să prezinte documente justificative; în luna decembrie 2006 s-au efectuat în mod nejustificat înregistrări în evidenţa contabilă şi corecţii ale conturilor de cheltuieli care au avut ca efect majorarea rulajului debitor al contului 121 şi diminuarea profitului contabil şi a profitului impozabil cu suma de 127.559 RON; în anul 2007 societatea nu a înregistrat în evidenţa contabilă facturi emise pentru servicii de transport/livrări de mărfuri pe piaţa internă, în sumă de 218.005 RON.
3.6. Un ultim motiv de recurs se referă la încălcarea disp. art. 120 C. proc. fisc., instanţa de fond nepronunţându-se asupra majorărilor de întârziere.
4. Cu privire la examinarea recursului
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 ianuarie 2016, în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din data de 30 martie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
II. Analiza motivelor de casare
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
1. Primul motiv de recurs ce priveşte neintroducerea în cauză a AJFP Dolj, emitenta Deciziei de impunere nr. 192 din 30 septembrie 2008 este întemeiat.
Instanţa de fond a anulat decizia de impunere emisă de AJFP Dolj, fără a discuta în contradictoriu cu părţile dosarului, dacă este necesară introducerea în cauză în calitate de pârâtă a acestei autorităţi, având în vedere că în materia dreptului administrativ funcţionează capacitatea de drept administrativ, care permite autorităţii emitente a actului administrativ atacat să stea în proces în calitate de pârâtă, chiar şi în ipoteza în care nu are personalitate juridică, dar are organe proprii de conducere.
Admiterea motivului de recurs analizat conduce la casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va verifica necesitatea citării în proces în calitate de pârâtă a AJFP Dolj.
2. Cu privire la celelalte motive de recurs, urmează a se reţine temeinicia acestora, instanţa de fond ţinând seama numai de soluţia dată în Dosarul penal nr. x/63/2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 214 alin. (4) C. proc. fisc., hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
Potrivit art. 28 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.
Autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale este limitată, în faţa instanţei civile, la cele două texte legale sus-menţionate.
Interpretând disp. art. 214 alin. (4) C. proc. fisc., organul fiscal competent ce soluţionează contestaţia este obligat să ţină seama de sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă în dosarul penal.
Prin hotărârea instanţei penale s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat că prejudiciul real datorat de societate este de 80.701,42 RON, format din 7.270 RON impozit dividende, 17.866,42 RON TVA şi 55.565 RON impozit pe profit, prejudiciu ce a fost achitat.
Instanţa de fond avea obligaţia să verifice dacă situaţia de fapt şi perioada pentru care organul fiscal a solicitat plata sumei în cuantum de 1.755.025 RON sunt identice cu cele cercetate pe cale penală, deoarece numai în această situaţie este aplicabil principiul non bis în idem.
Or, prima instanţă, fără să analizeze susţinerile recurentei-pârâte şi fără să efectueze cercetarea judecătorească pe acest aspect, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat.
De asemenea, instanţa de fond nu a analizat situaţia majorărilor de întârziere ce sunt datorate ca urmare a stabilirii debitului de natura impozitului pe profit şi TVA, indiferent dacă se apreciază că este întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat sau, în urma administrării probelor, se constată că societatea are de plată o diferenţă de sumă, între ceea ce s-a stabilit prin hotărârea penală şi ceea ce solicită organul fiscal.
Faţă de acestea, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva Sentinţei nr. 279 din 10 iulie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2016.