Exclusion of insurer liability in criminal proceedings for tort-based compensation
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the General Prosecutor's nullation appeal, thereby upholding the appellate court's decision which maintained the defendant's conviction but removed the insurer's joint and several liability for civil damages, establishing that the insurer's obligations cannot be enforced in the criminal proceeding but must be pursued through separate civil litigation. The case involved a defendant convicted of negligent homicide and leaving the scene of an accident, where the original trial court had ordered the vehicle insurer to pay compensation jointly with the defendant, but the Court of Appeal reversed this, finding the insurer's liability distinct from the tortfeasor's delictual responsibility. The decisive legal basis is the doctrine that in the coexistence of delictual civil liability and contractual insurance liability under Law No. 136/1995, the insurer's solidary responsibility arises only from an explicit contractual clause, not from the tort itself; consequently, the criminal court lacks jurisdiction to impose the insurer's payment obligation directly, and the insurer is bound only by the res judicata criminal findings regarding the defendant's fault.
Legislator headnote
AI generatedart. 178 alin. (2) C. pen, art. 188 din Legea nr. 3/1977, art. 82 C. pen; Exclusion of insurer liability in criminal proceedings for tort-based compensation: Împotriva hotărârilor pronunțate, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs în anulare, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea legii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Călărași, prin sentința penală nr. 88 din 5 martie 2002, a condamnat pe inculpatul P.V. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. și art. 38 din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1977 a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC A.SA, sucursala Călărași, la plata sumei de 6.579.000 lei către partea civilă Spitalul Clinic Sf. Pantelimon București și 352.872 lei către partea civilă Spitalul județean Călărași, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească, în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente, 50.000.000 lei cheltuieli materiale și 75.000.000 lei daune morale, precum și o prestație periodică de 140.000 lei lunar (pentru minorul M.I.) către partea civilă M.M.
S-a reținut că, în noaptea de 21 iunie 2000, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală pe DN 3 B, inculpatul l-a accidentat mortal pe M.C., după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Tribunalul Călărași a admis apelurile declarate de procuror, inculpat, partea civilă, partea responsabilă civilmente și, în rejudecare, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe o durată de 4 ani, în baza art. 81 și art. 82 C. pen.
Totodată, a înlăturat obligația stabilită în sarcina asiguratorului SC A. SA de a plăti, în solidar cu inculpatul, despăgubiri părților civile.
În sfârșit, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile M.M. câte 165.000 lei lunar pentru fiecare din cei trei copii minori ai victimei (în total 495.000 lei/lunar), până la majoratul acestora.
Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de procuror.
Împotriva hotărârilor pronunțate, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 teza I C. proc. pen., procurorul general a declarat recurs în anulare, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea legii.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, în raport de criticile aduse, se constată că recursul în anulare este nefondat.
În situația producerii unui accident de circulație, având ca urmare un prejudiciu, și a existenței asigurării obligatorii de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală a celui ce prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare cu răspunderea contractuală a asiguratorului, întemeiată pe contractul de asigurare conform dispozițiilor Legii nr. 136/1995.
Răspunderea asiguratorului este solidară cu cea a asiguratului numai dacă o asemenea clauză este expres prevăzută în contractul de asigurare, întrucât răspunderea este contractuală iar nu delictuală.
Ca atare, din actele cauzei și hotărârile atacate rezultă că instanța de apel și cea de recurs au înlăturat corect obligarea asiguratorului, solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor, acest aspect al cauzei urmând să fie soluționat pe calea unei acțiuni introduse la instanța civilă, hotărârile penale pronunțate în cauză fiind oposabile asiguratorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 88 din 5 martie 2002 a Judecătoriei Călărași, deciziei penale nr. 292 din 23 octombrie 2002 a Tribunalului Călărași și deciziei penale nr. 331 din 25 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția, privind pe inculpatul P.V.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2004.