Jurisdiction for public servant salary supplement claims: Competence of employer's seat court over domicile court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that the Galați Court of Appeal, Commercial, Administrative and Fiscal Section, had exclusive competence to hear the case, overriding the respective declinations by both the Bucharest and Galați Courts of Appeal. The dispute involved a group of public servants suing their employer for unpaid salary supplements (25% post allowance and 25% grade allowance) and moral damages for alleged discrimination under the Public Status Law, with the lower courts conflicting on whether jurisdiction lay with the court at the claimants' domicile or the defendant's seat. The decisive legal basis relied on Article 109 of Law No. 188/1999 regarding service relationships and Article 10 of Law No. 554/2004, interpreting the claimants' explicit request to be heard at the employer's location as a binding exercise of their option to the court of the defendant's seat, thereby rendering the Bucharest court incompetent despite the initial filing.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 111 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction for public servant salary supplement claims: Competence of employer's seat court over domicile court: Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea, în baza art. 133 și 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 84/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27 noiembrie 2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T. și U. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții V., X. Galați și Z., obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral produs prin discriminare ca urmare a neacordării suplimentului postului (25% din salariul de bază) și suplimentului treptei de salarizare (25% din salariul de bază), obligarea pârâților la plata efectivă a acestor sume începând cu 01 ianuarie 2004, calculate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la pronunțarea hotărârii definitive.
Au arătat reclamanții că aceste drepturi sunt prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, fiind discriminați în raport cu ceilalți colegi din cadrul X. Galați care beneficiază de aceste drepturi salariale.
Prin sentința civilă nr. 4347 din 30 iunie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.
Tribunalul a reținut că litigiul privește raportul de serviciu al funcționarilor publici, soluționarea acestuia realizându-se conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, reclamanții fiind salariați în cadrul X. Galați, Tribunalul Galați este competent să soluționeze cererea, pentru că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în astfel de cazuri este prevăzută o competență teritorială alternativă, fie cea de la domiciliul reclamanților, fie cea de la sediul pârâtului.
2. Hotărârea celei de-a doua instanțe;
Prin sentința civilă nr. 895 din 17 noiembrie 2016, Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței teritoriale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
A reținut Tribunalul că, după exprimarea opțiunii reclamanților, care au optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se mai poate invoca excepția necompetenței teritoriale, alegerea făcută devenind una exclusivă.
Instanța a avut în vedere faptul că temeiul cererii îl reprezintă O.G. nr. 137/2000 referitor la constatarea unei stări de discriminare și modalitatea de sistare a acesteia, astfel că Tribunalul București este competent teritorial.
Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea, în baza art. 133 și 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte constată că obiectul acțiunii îl constituie acordarea unor drepturi salariale prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 109 din lege, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competenta secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la sediul pârâtului.
În cauză, sediul unității angajatoare pârâte, X. Galați, se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Galați.
De asemenea, în fața primei instanțe sesizate, reclamanții au formulat punct de vedere asupra competenței teritoriale, solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Galați, potrivit art. 111 C. proc. civ., în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității angajatoare.
Deci, reclamanții și-au exprimat opțiunea sesizării instanței de la sediul pârâtului, Tribunalul București nefiind competent, nici în raport cu sediul pârâtului și nici în raport cu domiciliile reclamanților, din județul Constanța.
Astfel, față de obiectul acțiunii, competența teritorială a instanței nu se stabilește în raport cu chemarea în judecată, în calitate de pârâți, a V. (care, de altfel, a și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive) sau a Z. (chemat în judecată raportat la pretinsa discriminare invocată de reclamanți), aceste instituții neavând calitate de angajatori ai reclamanților.
4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență;
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T. și U. în contradictoriu cu pârâții V., X. Galați și Z., în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2017.