Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 2301/2016 AI generated

Jurisdictional conflict over public recruitment challenge: central authority acts fall under appellate competence, excluding public servants statute exceptions

Case Number Decizia nr. 2301/2016
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by ruling that the Bacău Court of Appeal, Section of Administrative and Fiscal Law, holds material competence to adjudicate the case, thereby overturning the Tribunal’s declination of competence. The dispute concerned an applicant’s challenge to the decision of a recruitment committee (within a central public authority) rejecting their application for a specialist public official position; the conflict arose because the Court of Appeal claimed jurisdiction based on the special norm of the Public Servants Statute, while the Tribunal argued the special norm did not apply since the applicant was not yet a public servant, invoking the general rule that central authorities fall under appellate court jurisdiction. The Court determined that the special derogatory competence norms under Article 109 of Law no. 188/1999 were inapplicable because the litigant had not yet established a service relationship, and thus applied Article 10(1) of Law no. 554/2004, which assigns jurisdiction for acts issued by central public authorities to the court of appeal.

Legislator headnote

AI generated

art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 135 C. proc. civ; Jurisdictional conflict over public recruitment challenge: central authority acts fall under appellate competence, excluding public servants statute exceptions: Instanța a reținut că litigiul nu are ca obiect un raport de serviciu (neexistând un act administrativ de numire pe baza căruia s-a născut și se exercită raportul de serviciu) și nici nu vizează un funcționar public, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, astfel că disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999 nu sunt incidente cauzei.

Keywords

AI generated
conflict of jurisdiction application to an administrative authority non-administrative dispute public service assigned competence special jurisdiction

Cited Legislation

AI generated
art. 109 din Legea nr. 188/1999
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența normei speciale reprezentată de textul art. 109 din Legea nr. 188/1999, care atribuie competența tribunalului contencios administrativ, iar nu norma generală, art.
art. 10 din Legea nr. 554/2004
188/1999, care atribuie competența tribunalului contencios administrativ, iar nu norma generală, art. 10 din Legea nr. 554/2004, care stabilește competența materială în funcție de nivelul organului emitent al actului în sistemul administrației publice.
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999
Instanța a reținut că litigiul nu are ca obiect un raport de serviciu (neexistând un act administrativ de numire pe baza căruia s-a născut și se exercită raportul de serviciu) și nici nu vizează un funcționar public, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, astfel că disp.
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Tribunalul a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială se stabilește în raport de criteriul poziționării instituției publice pârâte în ierarhia administrației publice.
art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența normei speciale reprezentată de textul art. 109 din Legea nr.
art. 135 C. proc. civ
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ.
art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002
art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, are atribuții pe întregul teritoriu al României.
AI generated
Decizia nr. 122/2015
Competence for public official recruitment challenge: Tribunal jurisdiction under Law 188/1999 vs. appellate review of central authority acts
Decizia nr. 1994/2018
Jurisdictional conflict over contesting a public sector recruitment contest: central administrative authority acts require first-instance appellate jurisdiction
Decizia nr. 1621/2014
Competence for public sector recruitment contest disputes: Application of specific civil servant jurisdiction statutes to non-incumbents and procedural acquisition of competence.
Decizia nr. 3759/2014
Competence conflict: Jurisdiction over challenges to central public authority acts under administrative litigation law
Decizia nr. 1608/2019
Competence conflict over judicial review of public sector recruitment: Administrative jurisdiction prevails where no employment contract exists and challenge targets administrative act validity under Law 554/2004.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Decizia nr. 2301/2016

Deliberând, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14 octombrie 2015, pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.N.A., anularea deciziei comisiei de concurs prin care a fost declarat respins la selecția dosarelor de înscriere la concursul de recrutare pentru ocuparea funcției publice specifice de specialist, grad superior în cadrul D.N.A.

2. Hotărârea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 9 pronunțată în data de 29 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a cererii formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D.N.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența normei speciale reprezentată de textul art. 109 din Legea nr. 188/1999, care atribuie competența tribunalului contencios administrativ, iar nu norma generală, art. 10 din Legea nr. 554/2004, care stabilește competența materială în funcție de nivelul organului emitent al actului în sistemul administrației publice.

3. Hotărârea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar la termenul de judecată din data de 8 aprilie 2016 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin Sentința nr. 318/2016/CA pronunțată în data de 8 aprilie 2016, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat necompetența materială a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a declinat în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, competența materială de soluționare a cererii formulate de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D.N.A. și, suspendând judecarea procesului, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța a reținut că litigiul nu are ca obiect un raport de serviciu (neexistând un act administrativ de numire pe baza căruia s-a născut și se exercită raportul de serviciu) și nici nu vizează un funcționar public, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, astfel că disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999 nu sunt incidente cauzei.

Tribunalul a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială se stabilește în raport de criteriul poziționării instituției publice pârâte în ierarhia administrației publice.

S-a reținut că D.N.A. face parte din categoria "autorităților publice centrale", ceea ce atrage competența materială a curții de apel în soluționarea litigiilor privind actele administrative emise de această pârâtă.

Referitor la competența teritorială, tribunalul a aplicat disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar, odată învestită una dintre cele două instanțe, nu mai este posibilă revenirea reclamantului asupra opțiunii sau invocarea din oficiu a excepției necompetenței teritoriale. Având domiciliul în orașul Piatra Neamț, jud. Neamț, în mod corect reclamantul s-a adresat instanței de la acest domiciliu (Curtea de Apel Bacău), neexistând nicio justificare legală pentru sesizarea instanței în circumscripția căreia reclamantul își are locul de muncă.

4. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea actelor administrative prin care s-a dispus respingerea dosarului reclamantului de participare la concursul organizat pentru ocuparea unei funcții publice de specialist în domeniul evaluării proprietăților imobiliare.

Raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, este vorba de un litigiu privind acte administrative emise de o autoritate publică centrală, respectiv D.N.A. care, potrivit disp. art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, are atribuții pe întregul teritoriu al României.

În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă din punct de vedere material, în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că aceasta este reprezentată de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, aplicabil în cauză fiind criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice.

Normele de competență derogatorii instituite prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, nu sunt incidente în cauză, întrucât litigiul nu are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, atât timp cât reclamantul nu are această calitate.

În consecință, în temeiul art. 135 C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va soluționa conflictul de competență în sensul stabilirii competenței în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D.N.A., în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N