TVA refund offset against outstanding tax debts: res judicata bars unjustified refusal claim

Decizia nr. 2278/2016

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul litigiului și cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 31 octombrie 2012, sub nr. x/45/2012, astfel cum a fost precizată la data de 12 mai 2014, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Serviciul Fiscal al Municipiului Pașcani, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților la achitarea sumei totale de 1.157.762 lei reprezentând TVA de rambursat.

Prin Sentința nr. 135 din 13 iunie 2014, Curtea de Apel Iași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și a respins acțiunea introdusă de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Serviciul Fiscal Municipal Pașcani.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, recurs care a fost admis prin Decizia nr. 1702 din 24 aprilie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, dispunându-se casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că instanța de fond a calificat greșit obiectul cererii reclamantei ca fiind o acțiune în restituire, reclamanta solicitând instanței să se constate refuzul nejustificat al pârâților de a-i soluția cererea având ca obiect rambursare TVA.

Totodată, s-a constatat că instanța de fond a soluționat cererea fără citarea legală a tuturor părților, impunându-se citarea în cauză, în calitate de pârât, și a Serviciului Fiscal al Municipiului Iași.

În plus, s-a apreciat că se impune analiza incidenței în cauză a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel cum este reflectată în Cauza C-431/2012 - Rafinăria Steaua Română.

Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/45/2014*.

2. Hotărârea primei instanțe, după rejudecarea cauzei

Prin Sentința nr. 206/2015 din 18 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus:

- admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași;

- respingerea acțiunii reclamantei SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași;

- admiterea acțiunii în parte, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Pașcani, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 853.130 lei reprezentând TVA de rambursat și a dobânzii legale aferente, în conformitate cu art. 124 C. proc. fisc.

3. Calea de atac exercitată în cauză, în al doilea ciclu procesual

Împotriva Sentinței nr. 206/2015 din 18 decembrie 2015 a declarat recurs în termen legal pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Pașcani atât în nume propriu, cât și prin reprezentat Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, susținând că aceasta este nelegală, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (1865).

În motivarea recursului, au fost invocate, în esență, următoarele argumente:

Dispozițiile Sentinței civile nr. 196/CA din 09 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/45/2009 și ale Sentinței civile nr. 240/CA din 6 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/99/2008, ambele definitive și irevocabile, au fost aduse la îndeplinire de către organul fiscal competent, procedându-se la repunerea pe segmentul fiscal TVA de rambursat a sumei de 853.130 lei reprezentând TVA cu opțiune de rambursare, aferentă lunii decembrie 2007, cu data scadentă a decontului în 25 ianuarie 2008.

Drept urmare, conform art. 85 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a fost emisă Decizia de rambursare TVA nr. 223002003721 din 04 aprilie 2013, în baza căreia s-a consemnat TVA solicitată la rambursare în sumă de 953.132 lei și TVA aprobată la rambursare în sumă de 853.130 lei.

Prin evaluarea fișei la data de 09 august 2010 (data pronunțării Sentinței nr. 196) s-a constatat că reclamanta SC A. SA a figurat cu obligații fiscale scadente și neachitate în sumă de 1.300.097 lei, iar la data de 16 martie 2010 (data pronunțării Sentinței nr. 240) a figurat cu obligații scadente și neachitate în sumă de 895.881 lei, deci obligații fiscale mai mari decât suma de rambursat stabilită prin decizia de rambursare TVA nr. 223002003721.

În aceste condiții, în temeiul art. 3 din Ordinul nr. 1308/2009 privind unele măsuri pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, precum și pentru stingerea prin compensare sau restituire a sumelor reprezentând taxa pe valoare adăugată aprobată prin decizia de rambursare, precum și a prevederilor art. 116 și art. 117 alin. (6) și (8) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, s-a emis Decizia de compensare a obligațiilor fiscale nr. 24195 din 04 aprilie 2013, prin care s-au stins obligații fiscale scadente și neachitate la termen de către SC A. SA.

Decizia de compensare a obligațiilor fiscale nr. 24195 din 04 aprilie 2013 a fost contestată de reclamanta SC A. SA, acțiunea promovată de aceasta fiind respinsă prin Sentința civilă nr. 1335 din 29 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/99/2013, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 79 din 06 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Raportat la cererea reclamantei, la considerentele reținute prin Sentința civilă nr. 206 din 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, precum și la motivele prezentului recurs, s-a apreciat că există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește măsura restituirii către SC A. SA a sumei de 853.130 lei reprezentând TVA de rambursat Serviciul Fiscal Municipal Pașcani nu poate fi obligat la restituirea acestei sume și a dobânzii legale aferente, atât timp cât acesta, prin Decizia de compensare nr. 24195 din 04 aprilie 2013 a procedat la restituirea prin compensare a acestor obligații fiscale.

Având în vedere că măsura compensării a fost dispusă imediat după soluționarea de către instanță a litigiului, nu sunt îndeplinite condițiile stabilite pentru restituirea sumelor cu titlu de dobânzi și, pe cale de consecință, nu este incidentă în cauză jurisprudența Curții de Justiție Uniunii Europene, astfel cum este reflectată în cauza C-431/2012 - Rafinăria Steaua Română.

În concluzie, față de considerentele expuse, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a Sentinței civile nr. 260 din 18 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în sensul respingerii în întregime a cererii reclamantei SC A. SA, în contradictoriu cu Serviciul Fiscal Municipal Pașcani, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata SC A. SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.

Intimata a apreciat că instanța i-a admis în mod corect solicitarea de plată a sumei reprezentând TVA de rambursat, cu consecința obligării organului fiscal la plata dobânzilor aferente de la data formulării cererii de rambursare TVA și până la data la care în mod efectiv organul fiscal va proceda la rezolvarea cererii de rambursare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Litigiul dedus judecății vizează exercitarea controlului de legalitate cu privire la refuzul organului fiscal de rambursare a soldului sumei negative de TVA pentru luna decembrie 2007, refuz considerat de reclamantă ca fiind unul nejustificat.

Prin hotărârea pronunțată în cauză, în al doilea ciclu procesual, prima instanță a reținut că, în limita sumelor arătate în cuprinsul Sentinței nr. 196 din 9 august 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași și a Sentinței nr. 240/CA din 16 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de rambursarea soldului sumei negative de TVA pentru luna decembrie 2007 în sumă de 853.130 lei.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în primă instanță și în recurs, rezultă că, în procedura administrativă de soluționare a cererii de rambursare TVA s-a emis Decizia de rambursare TVA nr. 223002003721 din 04 aprilie 2013, în baza căreia s-a consemnat: TVA solicitată la rambursare în sumă de 953.132 lei, conform decontului de TVA, și TVA aprobată la rambursare în sumă de 853.130 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Ordinul președintelui ANAF nr. 1308/2009 privind unele măsuri pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, precum și pentru stingerea prin compensare sau restituire a sumelor reprezentând taxă pe valoare adăugată prin decizia de rambursare, în cazul în care contribuabilul pentru care s-a emis o decizie de rambursare a TVA înregistrează obligații fiscale restante organul fiscal competent efectuează de îndată compensarea, întocmind în acest sens nota privind compensarea obligațiilor fiscale.

Stingerea obligațiilor fiscale scadente și neachitate la termen de către SC A. SA s-a realizat prin compensare, astfel cum rezultă din Decizia de compensare a obligațiilor fiscale nr. 24195 din 04 aprilie 2013.

Legalitatea operațiunii de compensare a fost supusă controlului judiciar, acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea Deciziei de compensare nr. 24195 din 04 aprilie 2013 fiind respinsă prin Sentința civilă nr. 1335/2014 pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 79 din 26 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

În condițiile în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat legalitatea operațiunii de compensare realizată de organul fiscal în procedura administrativă de soluționare a cererii reclamantei de rambursare a soldului sumei negative de TVA pentru luna decembrie 2007 și ținând seama că, potrivit art. 116 C. proc. fisc., compensarea reprezintă una dintre modalitățile de stingere a creanțelor fiscale, Înalta Curte constată că în sarcina recurentului-pârât nu poate fi reținută existența unui refuz nejustificat de rambursare a TVA, criticile formulate în acest sens fiind întemeiate.

În concluzie, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (1865), se va dispune admiterea recursului declarat de pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Pașcani, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Pașcani împotriva Sentinței nr. 206/2015 din 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA prin lichidator judiciar B. IPURL, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Pașcani, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2016.

Procesat de GGC - NN