Conflict of jurisdiction between general administrative and specialized labor courts for delayed pension decision under Law 263/2010

Decizia nr. 2209/2016

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, sub nr. x/2/2015 din data de 13 august 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Naționala de Pensii Publice, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la soluționarea contestației administrative nr. 18501 din 05 iunie 2015, formulate împotriva Deciziei nr. 63549 din 13 mai 2015 emisă de Casa Teritorială de Pensii Neamț, obligarea pârâtei la plata unei penalități de 100 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a sentinței ce se va pronunța în prezenta cauză, până la executarea acesteia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul A. a arătat că prin Decizia nr. 63549 din 13 mai 2015 emisa de Casa Teritorială de Pensii Neamț i-a fost respinsă cererea de pensionare pentru limită de vârstă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 324 din 04 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetentei materiale invocată de pârâtă și a declinat competenta de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că potrivit art. 153 lit. d) și f) din Legea nr. 263/2010, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile referitoare la hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și cele referitoare la refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale și, ca atare, competenta materială de judecare a cauzei aparține tribunalului și nu curții de apel.

În ceea ce privește competența teritorială, s-a apreciat că aceasta aparține tribunalului de la domiciliul reclamantului, adică Tribunalului Neamț, față de prevederile exprese ale art. 154 alin. (1) din aceeași lege, potrivit cărora "cererile îndreptate împotriva CNPP (...) se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2015 din 18 aprilie 2016.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 549/C din data de 8 iunie 2016 Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că temeiul legal al acțiunii promovate de reclamant este art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

Cum reclamantul a precizat, în mod expres, prin apărător, că își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cum nu se poate deroga de la principiul disponibilității părților în procesul civil, iar litigiul privește soluționarea unei contestații de către o autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, aparține curții de apel, conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență:

1. Argumente de fapt și de drept relevante.

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii - Comisia Centrală de Contestații la soluționarea contestației înregistrată sub numărul 18501 din 5 iunie 2015, cu penalități de 100 lei/zi de întârziere.

Contestația privește Decizia nr. 63549 din 13 mai 2015 emisă de Casa Teritorială de Pensii Neamț prin care s-a respins cererea de pensionare pentru limita de vârstă.

Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii, tribunalul apreciind că prezenta acțiune se circumscrie acestei ipoteze.

Constată Înalta Curte că atunci când legea prevede o procedură specială de valorificare a dreptului persoanei vătămate și o competență exclusivă a unei instanțe specializate, nu se poate considera ca instanța de drept comun, instanța de contencios administrativ.

Indiferent de forma pe care o dă reclamantul cererii de chemare în judecată, mai ales în situația în care se pune în discuție un conflict de competență intre o instanță de contencios administrativ și fiscal, și una specializată în conflicte de muncă și asigurări sociale, trebuie să se stabilească cu exactitate ceea ce se urmărește prin demersul judiciar, în vederea unei juste și complete dezlegări a raportului litigios, prin luarea în considerare a tuturor competențelor prevăzute de lege, iar nu prin abordarea lor trunchiată, care nu este în măsură să asigure un act de justiție eficient și să preîntâmpine alte litigii viitoare.

Or, astfel cum corect a stabilit și curtea de apel, demersul judiciar este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, în care, la art. 149 - 157 este prevăzută procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale.

Soluția tribunalului este greșită, pentru că, dacă aparent cererea reclamantului, astfel cum a fost ea precizată, ar putea fi circumscrisă refuzului nejustificat prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 18 din aceeași lege ne arată care sunt soluțiile pe care le poate dispune instanța de contencios administrativ, iar aceasta nu s-ar putea substitui instanței specializate în conflicte de muncă și asigurări sociale.

De altfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 956/2012 s-a apreciat că dispozițiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție.

Soluția dată de instanța constituțională este împărtășită de această instanță, în sensul că, în condițiile în care solicitantul face dovada îndeplinirii cerințelor legii de a se adresa comisiei de contestații pentru soluționarea cererilor referitoare la drepturile de asigurări sociale și a faptului că termenul legal pentru soluționarea și comunicarea acestora a fost depășit, instanțele de judecată, în virtutea rolului lor activ, nu ar putea respinge ca prematură ori inadmisibilă acțiunea, ci ar proceda la soluționarea acesteia pe fond, fără a fi exclus demersul prealabil al instanței de a obține răspunsul pe care comisia l-a dat contestației formulate potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, secția specializată în conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrala de Contestații în favoarea Tribunalului Neamț, secția specializată în conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV