Incompatibility of special status public official with notary practice under direct legal connection doctrine

Decizia nr. 2107/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 14464/G/II din 02 aprilie 2014 emis de pârâtă, prin care s-a constatat că în perioada 10 noiembrie 2010 - 25 mai 2012 reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deținut concomitent calitatea de funcționar public cu statut special în cadrul Direcției Generale de Pașapoarte din Ministerul Afacerilor Interne și funcția de notar stagiar la Biroul Notarului Public B., ulterior, de notar public, încălcând prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și prevederile art. 45 alin. (l) lit. i) din Legea nr. 360/2002.

2. Hotărârea Curții de apel

Prin Sentința nr. 2601 din 3 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare nr. 14464/G/II din 2 aprilie 2914 întocmit de pârâtă și a obligat pârâta la 4464,4 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, deoarece între exercitarea funcției publice cu statut special de consilier juridic și exercitarea calității de notar stagiar există o legătură directă, ambele aparținând aceluiași domeniu de activitate, cel juridic.

Caracterul special al funcției publice de consilier juridic în cadrul unei structuri a Ministerului Afacerilor Interne rezultă din prevederile art. 5 lit. f) coroborate cu cele ale art. 2 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 - Anexa privind lista funcțiilor publice, lit. c), pct. 1, pe care instanța le-a ignorat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la data de 4 martie 2015 intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În mod corect instanța de fond a reținut că funcția de notar stagiar se circumscrie sectorului privat. Atribuțiile notarului stagiar sunt expres prevăzute de art. 21 din Legea nr. 36/1995 și nu au nicio legătură cu atribuțiile exercitate ca funcționar public cu statut special. În plus, arată că nu a exercitat niciodată funcția de notar public, dat fiind că imediat după depunerea jurământului a solicitat și s-a dispus suspendarea din funcția de notar public.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din data de 12 mai 2016, completul filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La termenul din data de 23 iunie 2016, intimata a solicitat ca în situația în care va fi admis, recursul pârâtei să se dispună casarea sentinței, în rejudecare a invocat excepția preliminară de ordine publică a nulității absolute a Raportului de evaluare contestat nr. 14462/6/11/2014, în temeiul disp. art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și a solicitat să se constate că procedura de evaluare s-a desfășurat pe baza datelor și a informațiilor care nu sunt publice, cerute persoanelor fizice sau juridice, fără ca persoana evaluată să fie în prealabil informată și invitată să depună un punct de vedere, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a tuturor actelor încheiate, inclusiv a Raportului contestat în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea nr. 1/176/2010.

În consecință, a solicitat ca în rejudecare, să fie admisă excepția nulității și să fie admisă contestația și anulat raportul de evaluare.

Totodată, pentru aceeași ipoteză a admiterii recursului, în rejudecare, a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra excepției priorității dispozițiilor din dreptul Uniunii Europene, față de normele din legislația națională, referitoare la lipsa de efecte juridice după 1 decembrie 2009 a Deciziei Comisiei Europene 2006/928/CE, precum și a legislației naționale de implementare a Deciziei sus-amintite, în speță Legea nr. 176/2010.

Decizia Comisiei Europene 2006/928/CE de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice, în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției (MCV), este caducă și lipsită de efecte juridice începând cu 1 decembrie 2009, data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Această împrejurare atrage aceleași consecințe și pentru legislația națională de implementare a Deciziei MCV, în speță Legea nr. 176/2010, care la rândul ei este caducă, lipsită de efecte juridice și trebuie înlăturată de la aplicare.

În fine, intimata a invocat excepția priorității dispozițiilor de dreptul Uniunii Europene privind protecția datelor cu caracter personal cuprinse în Directiva 95/46, față de dispozițiile din dreptul românesc cuprinse în art. 15 din Legea nr. 176/2010.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul-pârât și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, cu următoarele precizări:

Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. 14462/G/II/ 2 aprilie 2014 întocmit de pârâta ANI, prin care s-a reținut că în calitatea sa de funcționar public cu statut special în cadrul Direcției Generale de Pașapoarte s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 10 noiembrie 2010 - 25 mai 2012, deoarece a deținut concomitent și funcția de notar stagiar la Biroul Notarului Public B. și ulterior de notar public, încălcând dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și prevederile art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002.

Curtea de apel a admis acțiunea și a anulat Raportul de evaluare nr. 14464/G/II/2014 întocmit de ANI, reținând, în esență, că lit. c) a art. 10 din Legea nr. 514/2003 face referire la incompatibilitatea cu orice altă profesie, profesia presupunând o ocupație cu caracter permanent pe care o exercită o persoană în baza unei calificări corespunzătoare.

Or, calitatea de notar stagiar se exercită temporar, fiind doar o formă de pregătire în vederea exercitării profesiei de notar public.

Înalta Curte reține că potrivit disp. art. 96 alin. (l) din Legea nr. 161/ 2003: "Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special, pot exercita funcții sau activitate în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice, funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului".

De asemenea, potrivit disp. art. 45 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului: "polițistului îi este interzis să dețină orice altă funcție publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepția funcțiilor didactice din învățământ, a activităților de cercetare științifică și creație literară".

În perioada evaluată 10 noiembrie 2010 - 25 mai 2012, intimata a exercitat funcția de funcționar public cu statut special, respectiv ofițer (consilier juridic) în cadrul Direcției Generale de Pașapoarte, conform fișelor de post din 28 septembrie 2010 și din 30 noiembrie 2010, pregătirea necesară ocupării postului fiind aceea de studii superioare cu diplomă de licență în domeniul juridic.

Totodată, în aceeași perioadă intimata a avut calitatea de notar stagiar la Biroul Notarului Public B., conform Contractului individual de muncă nr. 506 din 1 noiembrie 2010, contract ce a fost suspendat în perioada 10 noiembrie 2010 - 01 decembrie 2010.

A fost numită notar public prin Ordinul ministrului nr. 335/C din 30 ianuarie 2012.

Intimata-reclamantă în calitate de funcționar public exercită funcția de consilier juridic, pentru ocuparea căruia, o condiție imperativ obligatorie este aceea de a fi licențiat al unei facultăți de drept (art. 8 lit. c) din Legea nr. 514/2003).

Pe de altă parte condiția esențială pentru exercitarea profesiei de notar este aceea de a fi "licențiat în drept - științe juridice sau doctor în drept" (art. 20 din Legea nr. 36/1995).

În aceste condiții este evidentă legătura care există între atribuțiile exercitate în calitatea sa de funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului (activități ce privesc domeniul juridic) și activitatea desfășurată în calitate de notar (ce vizează de asemenea domeniul juridic).

Astfel, chiar dacă legiuitorul permite funcționarilor publici cu statut special să desfășoare activitatea în sectorul privat, impune totuși o condiție pentru a preveni apariția situațiilor de incompatibilitate și anume aceea ca funcțiile exercitate în alte domenii de activitate din sectorul privat să nu fie în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate în calitatea sa de funcționar public, confirm fișei postului, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.

De asemenea, se impune a se preciza că statutul special al funcției publice de consilier juridic, exercitată de intimata-reclamantă este dat de locul în care aceasta își desfășoară activitatea anume Direcția Generală Pașapoarte - MAI, fiindu-i aplicabile dispozițiile legale referitoare la incompatibilități existente în art. 94 - 96 din Legea nr. 161/2010, cât și în art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002.

Așadar, este evident că intimata-reclamantă s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 10 noiembrie 2010 - 25 mai 2012, deținând concomitent o funcție publică cu statut special în cadrul Direcției Generale de Pașapoarte, cât și funcția de notar stagiar la Biroul Notarului Public B. și ulterior, notar public definitiv, încălcând prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 45 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 360/2002.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate al Raportului de evaluare contestat nr. 14462/G/II din 2 aprilie 2014 întemeiat pe încălcarea disp. art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, invocat de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că este nefondat.

Potrivit disp. art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată, potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, disp. art. 14 prevăd că informarea și invitarea persoanei care face obiectul evaluării se fac prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În cauză, așa cum a reținut și judecătorul fondului, informarea reclamantei s-a efectuat prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, adresa de informare din 26 iunie 2012, fiind primită la data de 6 iulie 2012.

În cauză, toate relațiile de la autoritățile publice au fost solicitate de către recurenta-pârâtă ulterior acestei date, anume relațiile de la Ministerul Administrației și Internelor - adresa din 30 ianuarie 2014; de la Uniunea Națională a Notarilor Publici din România - adresa din 30 ianuarie 2014; Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București - adresa din 25 septembrie 2013.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 176/2010, procedura de informare a reclamantei a fost efectuată cu adresa din 25 septembrie 2013 (confirmarea de primire fiind semnată de aceasta la data de 27 septembrie 2013), adresa prin care i se aducea la cunoștință împrejurarea că au fost identificate elemente privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităților și a fost invitată să prezinte un punct de vedere în acest sens.

De altfel, intimata-reclamantă s-a prezentat la sediul recurentei, la data de 17 octombrie 2013 pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului și pentru a prezenta un punct de vedere.

Așadar, nu rezultă că în cauză s-ar fi prelucrat date personale cu încălcarea obligației de înștiințare a persoanei evaluate, astfel încât decizia pronunțată în cauza Curții de Justiție a Uniunii Europene C-201/14 Bara, cu privire la interpretarea Directivei 95/46 privind protecția datelor cu caracter personal, nu este aplicabilă în cauză.

De asemenea, excepția priorității dispozițiilor din Dreptul Uniunii Europene față de normele cuprinse în legislația națională, referitoare la lipsa de efecte juridice, după data de 1 decembrie 2009 a Deciziei Comisiei Europene 2006/928/CE, precum și a legislației naționale de implementare, în speță Legea nr. 176/2010 nu reprezintă o excepție procedurală care să fie analizată cu prioritate, ci o apărare ce va fi analizată în contextul examinării recursului.

Intimata-reclamantă susține că Decizia Comisiei Europene 2006/928/CE de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a programului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției (MCV) este caducă, lipsită de efecte juridice începând cu data de 1 decembrie 2009, data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Ca urmare, și legislația națională de implementare a Deciziei MCV, în speță Legea nr. 176/2010, este, la rândul ei, lipsită de efecte juridice și trebuie înlăturată de la aplicare.

Înalta Curte reține că Legea nr. 176/2010 este un act normativ care emană de la organul legislativ al statului, prin care este reglementată o procedură de evaluare a declarațiilor de avere, a intereselor și incompatibilităților pentru anumite categorii de persoane și nu se pune problema unei ierarhii între Decizia Comisiei Europene nr. 928/200E de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției și legea națională cu obiectul de reglementare menționat.

În consecință, nu se pune problema înlăturării de la aplicare a dispozițiilor Legii nr. 176/2010, astfel încât raportul de evaluare contestat în prezenta cauză să rămână fără temei legal și implicit să fie anulat.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând pe fond, va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 2601 din 3 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2016.

Procesat de GGC - NN