Aggravated robbery conviction sustained despite unacknowledged conduct: sufficiency of circumstantial witness evidence and exclusion of statutory sentencing mitigation

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153 din 19 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 962/P/2003, Tribunalul Galați, a condamnat pe inculpatul C.R., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și e) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata reținerii de o zi, 21 iunie 2001.

A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

În baza dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 82.000 lei cu care partea vătămată N.C. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în data de 30 decembrie 1999, în timp ce se întorcea de la lucru împreună cu alte femei, prin pădurea Buciumeni, unde ajutaseră la tăiat lemne, partea vătămată N.C. fiind amenințată cu moartea de inculpatul C.R., care avea în mână un topor, i-a dat acestuia suma de 70.000 lei și un pachet de țigări Viceroy.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, ale martorilor P.T., N.N. și M.L.

În timpul urmăririi penale, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, atitudine procesuală menținută și în faza de cercetare judecătorească.

Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 580/ A din 10 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.R. împotriva sentinței penale nr. 153/2003 a Tribunalului Galați, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivând că din probe nu rezultă cu certitudine că el este autorul faptei, într-un prim subsidiar, trimiterea dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale, în sensul audierii unor martori, iar într-un ultim subsidiar, redozarea pedepsei aplicate prin reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., având în vedere că fapta s-a petrecut în anul 1999, prejudiciul de 70.000 lei, a fost recuperat și că are 2 copii.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută și vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, martorul P.T., audiat în instanță și-a susținut declarația dată la urmărirea penală și a precizat că inculpatul C.R. a fost prezent la săvârșirea faptei, el fiind cel care a atacat-o pe partea vătămată, după care a controlat-o de bani.

În același sens sunt și declarațiile martorilor M.L. și N.N.

Lipsa de sinceritate și nerecunoaștere a faptei comise de inculpat, sunt combătute de declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile părții vătămate.

În plus, faptul că inculpatul, o perioadă de timp, s-a sustras urmăririi penale nu face decât să confirme că acesta a încercat prin toate modalitățile să scape de răspunderea penală.

Având în vedere toate aceste probe, se constată că materialul probator administrat în cauză este complet, din actele dosarului rezultând cu certitudine vinovăția inculpatului, astfel că nu se impune restituirea acestuia la procuror pentru completarea urmăririi penale.

Cât privește individualizarea pedepsei, ambele instanțe au avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, condițiile și conjunctura în care s-a săvârșit, atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului, circumstanțele personale ale acestuia, respectiv faptul că are antecedente penale.

Față de aceste aspecte, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, avându-se în vedere prevederile art. 72 C. pen., faptul că prejudiciul a fost de doar 82.000 lei și că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, nu constituie împrejurări de natură a determina aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 580/ A din 10 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2004.