Abusive conduct by police officer: sufficiency of witness testimony and medical evidence to rebut self-inflicted injury defense

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 16 iunie 2003, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul D.N. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 și art. 120 alin. (2) C. pen., s-a constatat grațiată pedeapsa și s-a redus termenul de încercare la o durată de 2 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile L.I. 20.000.000 lei despăgubiri materiale, 80.000.000 lei daune morale și 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În ziua de 12 mai 2001, în jurul orei 10,00, L.I., din comuna Găiseni, jud. Giurgiu, s-a dus la postul de poliție al comunei respective, pentru a se interesa de verificările ce urmau să fie făcute în legătură cu o reclamație făcută împotriva fostei sale concubine. Aici a găsit pe agentul principal D.N., șeful postului de poliție și pe ajutorul acestuia V.V.

În timpul discuției avute, D.N. i-a reproșat lui L.I. atitudinea pe care acesta a avut-o față de el, cu câteva zile în urmă.

La un moment dat, D.N. s-a enervat și, fără nici o justificare, a exercitat violențe asupra părții vătămate L.I., pe care l-a lovit cu pumnii și palmele peste față, cap și alte părți ale corpului, victimei curgându-i sânge din nas. Întrucât partea vătămată a strigat după ajutor, în fața postului de poliție s-a adunat un grup de circa 20-30 persoane, iar fiul său a fost trimis să anunțe familia despre cele ce se întâmplau.

Fiind sesizat de B.A., sora părții vătămate, viceprimarul M.D. s-a deplasat la postul de poliție, unde l-a găsit pe L.I. cu sânge pe față, acesta spunându-i că a fost bătut de inculpat, care a susținut că L.I. s-a lovit singur peste față.

După ce inculpatul, cu batista, l-a șters de sânge pe față, viceprimarul a ieșit în fața postului de poliție, calmând persoanele adunate, iar părții vătămate i s-a permis să plece.

Din certificatele medico-legale existente la dosar rezultă că partea vătămată L.I., ca urmare a agresiunii, a prezentat mai multe leziuni și escoriații la nivelul capului și pe corp, care i-au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul a negat faptele, susținând că nu a folosit violențe asupra părții vătămate, pretinzând că aceasta, singură, s-ar fi lovit cu pumnul peste nas, curgându-i sânge, care ar fi fost întins pe întreaga față.

S-a reținut că faptele se dovedesc cu declarațiile martorilor M.D., I.G., V.V., T.V., M.M., L.M., A.M., S.N. și alții, cât și cu certificatele medicale existente la dosar.

Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, care a solicitat majorarea pedepsei aplicate, precum și inculpatul, care prin apărător, a susținut că faptele nu sunt dovedite, decât cu susținerile părții vătămate, în cauză neexistând martori oculari care să confirme agresiunea, existența unor mari contradicții între declarațiile martorilor, precum și între declarațiile acestora și actele medico-legale, în concluzie solicitându-se rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 713 din 3 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate în cauză, cu motivarea că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, făcând o analiză judicioasă a probelor dosarului pe baza cărora a reținut vinovăția inculpatului, din declarațiile tuturor martorilor și natura leziunilor descrise în certificatul medical fiind exclusă posibilitatea autoagresiunii din partea părții vătămate.

În ce privește individualizarea pedepsei, instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a făcut o justă apreciere a gravității faptei și a circumstanțelor personale ale inculpatului, aplicând o pedeapsă bine individualizată, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 713 din 3 decembrie 2003 a declarat recurs inculpatul, care, prin același apărător, a reiterat motivele prezentate la instanța de apel.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că, atât prima instanță, cât și cea de apel, au reținut situația de fapt în concordanță cu probele administrate în cauză, pe care le-au analizat în amănunt, stabilind o justă încadrare juridică și o pedeapsă corespunzătoare.

Din probele de la dosar rezultă, indubitabil, că inculpatul D.N. a săvârșit faptele, pentru care a fost condamnat, nefiind cazul achitării sale.

Astfel, este cert stabilit că, în ziua de 12 mai 2001, în jurul orei 10,00-11,00, partea vătămată a fost în incinta postului de poliție, având discuții cu șeful acestuia, timp în care a strigat după ajutor, fiind bătut, țipete auzite de persoanele care s-au adunat în număr mare, acestea văzându-l pe L.I. când a ieșit afară, având urme de agresiune și sânge, împrejurări care nu sunt contestate nici de către inculpat.

Ceea ce inculpatul nu a recunoscut este faptul că nu el ar fi violentat partea vătămată ci aceasta s-a autovătămat, lovindu-se cu pumnul peste nas, ceea ce ar fi determinat hemoragia de sânge.

Probele administrate au infirmat această versiune a inculpatului, acesta fiind indicat ca autorul violențelor folosite asupra părții vătămate. Astfel:

- martorul I.G., care, venind la postul de poliție a aflat de la persoanele adunate că L.I. se află acolo și este bătut, iar în momentul când a intrat în cameră, l-a văzut pe acesta plin de sânge pe față și plângând, partea vătămată spunându-i să se ducă și să anunțe rudele să-l „scoată de acolo”, timp în care D.N. i-a spus „să iasă afară că dacă nu o pățește și el”.

- viceprimarul M.D. susține că a venit, plângând, sora lui L.I., spunându-i că „L.I. este la postul de poliție” „bătut de polițiști” și când s-a deplasat acolo a găsit 30-40 de persoane care vroiau să intre în local „pentru a-l scăpa” pe cel agresat. Din postul de poliție l-a auzit pe L.I. țipând că îl bate poliția și striga „săriți fraților că mă omoară”. Intrând în incinta postului de poliție l-a văzut pe inculpatul D.N., la birou, fiind nervos, iar în picioare era partea vătămată, plină de sânge, aceasta spunându-i că „șeful de post l-a omorât din bătaie”. La insistențele sale, după ce inculpatul l-a șters, cu batista, de sângele de pe față, pe L.I., i-a permis să plece.

- martorul V.V., agent șef adjunct, la Postul de poliție Găiseni, declară la procurorul militar, că era în cameră când L.I. purta discuții cu inculpatul, pe care l-a văzut când, acesta, l-a tras de mână pe partea vătămată către scaunul pe care șezuse, timp în care, sus-numitul a început să țipe „săriți lume mă omoară”. În timp ce s-a aplecat, să ridice obiectele căzute de pe birou, a auzit zgomote „specifice de luptă” ca și cum plutonierul major D.N. încerca să-l imobilizeze. Printre aceste zgomote, s-au auzit și zgomote specifice loviturilor, respectiv bufnituri, lovituri, posibil să fi fost și lovituri de pumn, lovind corpul, dar datorită poziției în care se afla, nu a putut să vadă cine pe cine a lovit. În momentul în care s-a ridicat, inculpatul l-a întrebat „V. ai văzut că ăsta s-a lovit singur peste nas?” El i-a răspuns că nu a văzut și, uitându-se la L.I., a văzut că acestuia a început să-i curgă sânge din nas, după care a țipat după ajutor. După aproximativ 15 minute a intrat în postul de poliție viceprimarul M.D. care l-a văzut pe L.I. „cu sânge pe el”.

- De asemenea, martorii care s-au aflat în fața postului de poliție, au confirmat că l-au auzit pe L.I. țipând și l-au văzut, când a ieșit afară, spunându-le că a fost bătut de inculpat (A.M. instanță, S.N., T.V., M.M instanță, B.A. instanță).

- De altfel, însăși certificatul medico-legal infirmă versiunea inculpatului că partea vătămată singură s-a lovit, peste față, deoarece L.I. a prezentat echimoze și escoriații violacee sau cruste hematice la nivelul capului, pe partea superioară a corpului și pe brațe (bosa frontală dr., temporal dr., occipital median inf., mandibular dr., intraorbitar stg., sternal, brațul stg. posterior, antebrațul stg. post., apofiza stiloidă, brațul dr. post., antebrațul dr. ant., pumnul dr. post., lateronazal stg., laterocervical dr. și laterocervical stg.).

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatând neîndeplinite cerințele motivelor de recurs invocate, iar din examinarea din oficiu a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și va menține hotărârile instanțelor de judecată ca fiind temeinice și legale.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 713 din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2004.