Pension recalculation appeal inadmissible in social insurance matter.

Decizia nr. 592/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

1. Cererea de recurs;

Prin recursul declarat la data de 16 decembrie 2016 împotriva Deciziei nr. 5006/2016 din 13 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 5) C. proc. civ. îndreptată împotriva Deciziei nr. 1758/2016 din 5 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, recurenta critică decizia instanței de revizuire, invocând, în sinteză, faptul că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 5) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 ianuarie 2017 și repartizat completului C2.

în baza rezoluție din data de 1 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportului asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, potrivit dovezilor aflate la filele 25-26 în dosarul acestei instanțe, fără ca părțile să fi depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluție din data de 6 martie 2017, s-a acordat termen la data de 28 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vederea soluționării recursului.

2. Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În cauză, instanța a fost sesizată cu soluționarea unui litigiu privitor la drepturi de asigurări sociale, în sensul dispozițiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii.

Astfel, prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2014, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. București solicitând obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să îi fie recalculate drepturile de pensie cu luarea în considerare a adeverinței din 21 iulie 2014 emisă de SC C. SA și din 14 august 2014 emisă de SC D. SA.

Prin sentința nr. 9780 din 14 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să emită o decizie de recalculare a pensiei cuvenite reclamantei începând cu data de 1 septembrie 2014, cu luarea în considerare a veniturilor din adeverința din 21 iulie 2014 emisă de SC C. SA și să plătească reclamantei diferența de pensie corespunzătoare, de Ia data de 1 septembrie 2014 la zi, actualizată cu rata inflației și dobânda aferentă, respingând cererea cu privire la adresa din 14 august 2014, emisă de SC D. SA.

Prin Decizia nr. 1758/2016 din 5 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă Împotriva sentinței nr. 9780 din 14 octombrie 2035 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva Deciziei nr. 1758/2016 din 5 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a formulat cerere de revizuire reclamata, la data de 4 august 2016, întemeiată pe dispozițiile ari 509 pct. 5 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 5006/2016 din 13 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

În sinteză, instanța de revizuire a reținui că înscrisul nou de care înțelege să se folosească revizuenta în susținerea cererii este adeverința din 13 iulie 2016, emisă de angajatorul SC D. SA. Or, acest înscris nu întrunește condițiile art. 509 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., respectiv înscrisul invocat să fi existat ia data când a fost pronunțată hotărârea ce se solicită a fi revizuită și să nu fi putut fi produs, fie pentru că a fost reținut de către partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, în sensul existenței cazului de forță majoră.

În cauză, înscrisul a fost emis la data de 13 iulie 2016, iar decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată ia data de 5 aprilie 2016, deci la data pronunțării nu exista adeverința invocată. De asemenea, nu există nici un caz de forță majoră care să fi împiedicat partea să înfățișeze înscrisul în instanță pentru simplul fapt că înscrisul nici nu exista la data pronunțării deciziei, așa cum s-a arătat anterior.

Împotriva aceste decizii a declarant recurs revizuenta la data de 16 decembrie 2016.

Se reține că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse mimai apelului la curtea de apel.

Litigiul inițiat de reclamanta A. are ea obiect drepturi de asigurări sociale.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., rezultă că decizia pronunțată în apel, în soluționarea unui litigiu de asigurări sociale nu poate fi supusă căii de atac a recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Totodată, potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată".

Având în vedere și dispozițiile art. 513 alin, (5) C. proc. civ., Decizia nr. 5006/2016 din 13 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost soluționată cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei definitive a instanței de apel, este la rândul său definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac de reformare, pe nici una din părțile hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 461 C. proc. civ.

În concluzie, fiind vorba despre un litigiu de asigurări sociale, început la data 30 decembrie 2014, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Decizia civilă nr. 5006 din 13 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în apel, în litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 5006 din 13 octombrie 2036, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 5006 din 13 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2017.