Jurisdiction for third-party wage garnishment under the 1865 Civil Procedure Code: execution location defined by the garnishee employer’s premises

Decizia nr. 2097/2016

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 01.08.2016, sub nr. x/215/2016, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., cu sediul profesional în București, sector 5, a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 10211 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în Dosarul nr. x/301/2006, privind pe creditoarea B., domiciliată în București, sector 5, și pe debitoarea C., domiciliată în București, sector 3.

În motivare, a arătat că executarea silită urmează a se efectua asupra sumelor de bani datorate debitoarei de către terți, cu sediul în circumscripția Judecătoriei Craiova.

De asemenea, petentul a specificat că, potrivit declarației 112, depusă la Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, debitoarea C. figurează cu venituri încasate de la D. PFA, cu sediul în comuna Dragotești, jud. Dolj.

În drept, cererea privind încuviințarea executării silite a fost întemeiată pe dispozițiile art. 371 și urm. C. proc. civ., pe cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și pe cele ale art. 21 din Constituția României, republicată.

Prin sentința civilă nr. 59 din 3 august 201.6, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2016, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova a reținut că, potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, cererea de încuviințare a executării silite se introduce la instanța de executare.

Art. 651 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat stipulează că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Alin. (2) al aceluiași articol atribuie instanței de executare competența de a soluționa cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Apreciind că dispozițiile legale care reglementează competența teritorială sunt de ordine publică, iar excepția necompetenței teritoriale este absolută, putând fi invocată și de instanță, în orice stare a procesului, conform art. 247 C. proc. civ., Judecătoria Craiova a reținut că, în raport de faptul că domiciliul debitoarei se află în sectorul 3 al municipiului București, competența teritorială este determinată de domiciliul acesteia și nu de cel al terțului poprit, indicat în cererea de încuviințare a executării silite.

Astfel, a opinat că instanța de executare este unică, indiferent de forma de executare aleasă și de domiciliul altor persoane implicate în executarea silită, iar sediul terțului poprit determină doar competența executorului judecătoresc, nu și pe cea a instanței de executare.

Față de considerentele expuse, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, în circumscripția căreia se află domiciliul debitoarei.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 29.08.2016, sub nr. x/215/2016.

Prin sentința civilă nr. 11628 din 7 septembrie 2016, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria sectorului 3 București a constatat că, prin raportare la data înregistrării cererii de executare silită pe rolul biroului executorului judecătoresc, respectiv 03.05.2012, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865 și nu cele ale C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, cum eronat a apreciat Judecătoria Craiova.

Cu privire la excepția necompetenței teritoriale, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel și că, potrivit alin. (3), instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (...).

În cererea de încuviințare a executării siiite, petentul B.E.J. A. a arătat că executarea urmează a se efectua asupra sumelor de bani datorate debitoarei de către terți, având sediul în circumscripția Judecătoriei Craiova.

De asemenea, a specificat că, potrivit declarației 112 depusă la Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, debitoarea C. figurează cu venituri încasate de la D. PFA cu sediul în comuna Dragotești, jud. Dolj.

Față de aceste considerente, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 București și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării cererii privind încuviințarea executării silite revine Judecătoriei Craiova, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. dispozițiile acestui act normativ se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare.

În cauză, cererea privind executarea silită a debitoarei C., formulată de creditoarea B., a fost înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la 03.05.2012, sub nr. x/2012, dată la care erau în vigoare dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

Prin urmare, executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ, cum corect a sesizat și Judecătoria sectorului 3 București.

Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., dacă prin lege nu se dispune altfel hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Ca atare, locul unde urmează să se efectueze executarea silită este criteriul stabilit de lege pentru determinarea instanței de executare, căreia îi revine competența teritorială de a soluționa cererile de încuviințare a executării silite. Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează, efectiv, executarea, care nu se confundă cu cel unde are sediul organul de executare.

În procedura executării silite, locul executării este cel unde se află bunurile supuse urmăririi.

Din motivarea cererii privind încuviințarea executării silite, rezultă că, potrivit declarației 112, depusă de către debitoare la Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București, aceasta înregistrează venituri de la D. PFA, cu sediul în comuna Dragotești, jud. Dolj.

De asemenea, prin cererea privind încuviințarea executării silite, petentul a menționat că executarea urmează a se efectua asupra sumelor de bani datorate debitoarei de terții care au sediul în circumscripția Judecătoriei Craiova.

Prin urmare, având în vedere că executarea silită urmează să se facă prin poprire, asupra veniturilor debitoarei de la locul de muncă mai sus menționat, și cum sediul angajatorului acesteia, terț poprit, este situat pe raza teritorială a Judecătoriei Craiova, acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2016.