Jurisdiction for forced execution against a guarantor: domicile of the executed party versus primary debtor under CPC arts. 648 and 651

Decizia nr. 1463/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 26 iunie 2017 sub nr. x/303/2017, petentul B.E.J. A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în contradictoriu cu debitorul B., încuviințarea executării silite în favoarea creditoarei Casa de Ajutor Reciproc C. IFN, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 3682/22.09.2014, cu privire la realizarea obligației de plată a sumei de 1.555,16 lei reprezentând debit, contract în care numitul B. are calitatea de garant.

Prin sentința nr. 6027 din 30 iunie 2017, Judecătoria sector 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, reținând că instanța de executare competentă să se pronunțe asupra cererii de încuviințare a executării silite este cea de la domiciliul debitorului principal, D., iar nu cea de la domiciliul numitului B. care este doar garant în contractul de împrumut ce constituie titlu executoriu, în același sens fiind și dispozițiile art. 651 C. proc. civ. care prevăd că instanța de executare este cea de Ia domiciliul debitorului, așadar a debitorul principal, iar nu a terțului garant ori a fidejusorului.

Prin sentința nr. 6325 din 7 august 2017, Judecătoria Baia Mare a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea asupra regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Baia Mare a reținut că domiciliul debitorului B., persoana față de care s-a solicitat încuviințarea executării silite, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei sector 6, împrejurare față de care domiciliul debitorului principal nu are relevanță, întrucât competența instanței de executare se stabilește exclusiv în funcție de domiciliul debitorului menționat în cererea de executare silită la data sesizării organului de executare.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București, pentru argumentele ce succed:

La data de 22.09.2017, între creditoarea Casa de Ajutor Reciproc C. IFN, în calitate de împrumutam, D., în calitate de împrumutat, și debitorul B., în calitate de garant, s-a încheiat contractul de împrumut nr. 3682 din 22 septembrie 2014, având ca obiect împrumutul în valoare de 7.000 lei.

Din acest contract rezultă că debitor principal, în calitate de beneficiar al împrumutului solicitat, este numitul D., iar numitul B. este debitor garant, asumându-și prin același contract obligația de a plăti în mod solidar și indivizibil suma împrumutată, în cazul în care debitorul principal nu rambursează debitul și dobânzile scadente, renunțând la beneficiile de diviziune și discuțiune.

Astfel, din perspectiva procedurii executării silite, debitorul poate ii reprezentat atât de împrumutat, cât și de garant, așadar nu numai de debitorul din raportul obligațional.

În acest sens, dispozițiile art. 648 alin. (1) C. proc. civ. statuează că „Creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.”

Prin cererea formulată de B.E.J. A. s-a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului B., cu domiciliul în București, sector 6, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut mai sus arătat.

În atare situație devin aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 648 alin. (1) C. proc. civ. în virtutea cărora debitorul urmăribil poate fi și garantul, iar nu numai debitorul principal, precum și cu modalitatea de învestire a instanței cu cererea de executare silită, de către executorul judecătoresc, care a înțeles să declanșeze această procedură împotriva numitului B., în calitate de garant.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul garantului B., respectiv Judecătoria sector 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 octombrie 2017.