Defamation lawsuit over online press articles: Territorial jurisdiction based on plaintiff's domicile and place of harm prevails over defendant's domicile under alternative competence rules

Decizia nr. 2121/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/62/2016, la data de 7 martie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și Societatea C. SRL, să se constate că aceștia au desfășurat activitate de defăimare a reclamantului prin articolele de presă publicate, obligarea pârâților la plata sumei de câte 250.000 lei cu titlu de daune morale, obligarea pârâtei persoană juridică la încetarea încălcării dreptului la demnitate și, totodată, obligarea ambilor pârâți la publicarea hotărârii judecătorești pe cheltuiala acestora și la plata în solidar a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 125/S din data de 28 iunie 2016, Tribunalul Brașov, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâta Societatea C. SRL și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Constanța.

În sinteză, instanța a reținui că regula generală în materie de competență teritorială este prevăzută de art. 107 C. proc. civ., în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar raportat la natura cauzei, reprezentată de o cerere în răspundere civilă delictuală, pct. 9 al art. 113 C. proc. civ., reglementează o competența teritorială alternativă, în sensul că aceasta aparține instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

S-a reținut că, în cauză, articolele încriminate au fost redactate, respectiv publicate de către pârâți în circumscripția Tribunalului Constanța și nu se poate aprecia că prejudiciul s-ar fi produs în oricare dintre circumscripțiile tribunalelor naționale, raportat la modalitatea de publicare online și modul sau locul perceperii efectelor activității pârâților, considerată ilicită de către reclamant.

Totodată, competența teritorială alternativă nu are semnificația unei alegeri neîngrădite a instanței stabilirea de către legiuitor, în cazul cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit. Reglementarea unei competențe teritoriale alternative este motivată de necesitatea unei mai bune administrări a justiției (Decizia nr. 858/2010 a Curții Constituționale a României), iar locul unde s-a produs prejudiciul cât și locul evenimentului nu pot fi interpretate atât de extensiv încât să cuprindă orice loc în care consecințele negative pot să fie percepute, cu consecința alegerii oricărei instanțe ca fiind competente (Hotărârea Curții de Justiție în cauza Antonio Marinari, C-364/1993).

A mai reținut instanța că, din perspectiva prevederilor art. 112 C. proc. civ. care vizează situația pluralității de pârâți și a celor ale art. 113 C. proc. civ., raportat la domiciliul, respectiv sediul celor doi pârâți, ambele situate în municipiul Constanța, competența aparține Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 2157 din data de 14 septembrie 2016, Tribunalul Constanța a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a suspendat judecata cauzei până la momentul soluționării conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență ivit.

Instanța a reținut că locul săvârșirii faptei ilicite, constând în publicarea unor articole defăimătoare pe pagina de internet a unui ziar, este ubicuu, iar locul producerii prejudiciului este, în mod evident, locul unde domiciliază persoana defăimată, reclamantul A., deoarece acolo acesta era cunoscut, bucurându-se de recunoaștere profesională și onoare.

Dispozițiile art. 113 C. proc. civ. instituie în favoarea reclamantului posibilitatea de a se adresa uneia sau alteia dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, aceasta fiind o expresie a principiului disponibilității procesuale astfel cum se reflectă aceasta în art. 116 C. proc. civ.

S-a apreciat că, în aplicarea prevederilor art. 113 alin. (1) pct 9 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul, toate instanțele fiind deopotrivă competente să judece pricina.

În aceste condiții, dispozițiile art. 116 C. proc. civ. conferă reclamantului beneficiul alegerii instanței la care înțelege să introducă acțiunea, astfel că acea instanță va deveni competentă să soluționeze litigiul cu care a fost investită. Prin urmare, deoarece reclamantul A., în considerarea art. 116 C. proc. civ. a ales instanța de fond Tribunalul Brașov, deoarece în circumscripția acestei instanțe s-a produs prejudiciul, în condițiile instituite de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., aceasta este instanța competentă a statua în fond asupra acțiunii deduse judecății.

Analizând conflictul negativ de competență, cu a cărui soluționare a fost învestită, în temeiul art. 133 și urm. C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În speța de față, cerere de chemare în judecată formulată are drept fundament răspunderea civilă delictuală a pârâților pentru săvârșirea unui fapt ilicit constând în publicarea pe pagina de internet a unui ziar, unor articole defăimătoare prin care se susține că s-a adus atingere reputației și demnității reclamantului.

Se reține că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Totodată, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. „În afară de instanțele prevăzute la art 107-112, mai sunt competente: (...) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă”, iar conform art. 116 C. proc. civ. „Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Ca urmare, în cauză operează competența teritorială alternativă între mai muite instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța de la domiciliul pârâtului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 107 C. proc. civ., instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau instanța de la locul producerii prejudiciului (art. 113 pct. 9 C. proc. civ.).

Se constată că, în cauză, prin înregistrarea acțiunii pe rolul Tribunalului Brașov, care este instanța de la domiciliul său și locul în care s-a produs, fie și în parte, prejudiciul cauzat de fapta de defăimare, reclamantul a ales între instanțele deopotrivă competente să judece cauza, așa cum rezultă din interpretarea coroborată a art. 107 C. proc. civ. și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Cum potrivit art. 116 C. proc. civ., dreptul de a alege dintre mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului, din momentul în care alegerea a fost făcută se stabilește definitiv competența acelei instanțe.

În consecință, nu poate fi admisă în cauză excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă, fie și prin întâmpinare depusă În termenul legal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGIl

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 8 noiembrie 2016.